zgomotos

См. также в других словарях:

• zgomotos — ZGOMOTÓS, OÁSĂ, zgomotoşi, oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZGOMOTÓS adj. gălăgios, tumultuos, turbulent. (O ceată zgomotosoasă;… …   Dicționar Român

• galerie — GALERÍE, galerii, s.f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ şi îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicaţie care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice …   Dicționar Român

• tumultuos — TUMULTUÓS, OÁSĂ, tumultuoşi, oase, adj. 1. Plin de tumult, de agitaţie; gălăgios, zgomotos. ♦ (Despre ape) Învolburat, clocotitor. ♦ fig. Însufleţit, înflăcărat; intens. 2. Care este în cantitate mare; abundent, bogat. [pr.: tu os. = var.:… …   Dicționar Român

• hohoti — HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic şi prelung; a vui. – Din sl. hohotati. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

• tapaj — TAPÁJ s.n. Zgomot violent şi confuz produs de lovituri sau de glasuri care răsună în acelaşi timp; protest zgomotos; larmă, gălăgie, scandal. – Din fr. tapage. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  TAPÁJ s. v. hărmălaie, scandal. Trimis de …   Dicționar Român

• turbulent — TURBULÉNT, Ă, turbulenţi, te, adj. 1. (livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitaţie. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

• cascadă — CASCÁDĂ, cascade, s.f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ♢ expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat şi prelungit. 2. (tehn.; în sintagma) Montaj în… …   Dicționar Român

• clocoti — CLOCOTÍ, clocotesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, râuri, şuvoaie) A se agita puternic şi zgomotos. 2. fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de… …   Dicționar Român

• clocotitor — CLOCOTITÓR, OÁRE, clocotitori, oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocoteşte; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat şi zgomotos. 2. fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănţuie. 3. fig.… …   Dicționar Român

• forăi — FORĂÍ, pers. 3 fórăie, vb. IV. intranz. (Despre animale) a sufla cu forţă aer pe nări, a respira zgomotos; a sforăi. – Formaţie onomatopeică (onomatopee). Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FORĂÍ vb. v. sforăi. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

• gălăgios — GĂLĂGIÓS, OÁSĂ, gălăgioşi, oase, adj. Care face (multă) gălăgie; zgomotos. [pr.: gi os] – Gălăgie + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂLĂGIÓS adj. v. zgomotos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  gălăgiós …   Dicționar Român