vinde

  • 101florar — FLORÁR, (2) s.m., (1) florari, s.m., (3) florare, s.n. 1. s.m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. s.m. Numele popular al lunii mai4. 3. s.n. Instrument confecţionat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de… …

    Dicționar Român

  • 102făclier — FĂCLIÉR, făclieri, s.m. (Rar) 1. Persoană care fabrică sau vinde făclii. 2. (Adesea fig.) Purtător de făclii. [pr.: cli er] – Făclie + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  făcliér s. m. (sil. cli ), pl. făcliéri …

    Dicționar Român

  • 103geambaş — GEAMBÁŞ, geambaşi, s.m. Persoană care vinde cai sau mijloceşte vânzarea cailor. – Din tc. cambaz. Trimis de gall, 08.03.2009. Sursa: DEX 98  GEAMBÁŞ s. (înv. şi reg.) sfârnar, (reg.) mecler. (geambaş de cai.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …

    Dicționar Român

  • 104gelep — GELÉP, gelepi, s.m. Negustor oriental din evul mediu care cumpăra vite din Ţările Române spre a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gelép (persoană) s. m., pl. gelépi Trimis de siveco,… …

    Dicționar Român

  • 105halvagiu — HALVAGÍU, halvagii, s.m. (Rar) Persoană care prepară sau care vinde halva. – Din tc. halvaci. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  halvagíu s. m., art. halvagíul; pl. halvagíi, art. halvagíii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: D …

    Dicționar Român

  • 106ipotecă — IPOTÉCĂ, ipoteci, s.f. Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul când acesta nu îşi plăteşte în termen datoria. – Din fr. hypothèque. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …

    Dicționar Român

  • 107minimal — MINIMÁL, Ă, minimali, e, adj. Minim. ♢ Program (sau plan etc.) minimal = program (sau plan etc.) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime care trebuie înfăptuite cu precădere. Preţ minimal = preţul cel mai mic cu care poate fi pusă în vânzare… …

    Dicționar Român

  • 108monopol — MONOPÓL, monopoluri, s.n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominaţie într un domeniu, într una sau mai multe ramuri economice. ♦ (pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deţine un… …

    Dicționar Român

  • 109mărita — MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ tranz. A da o fată în căsătorie. ♢ Compus: (bot.) mărită mă mamă = ruji galbene. 2. tranz. (fam.) A vinde cu un preţ derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se… …

    Dicționar Român

  • 110neguţa — NEGUŢÁ, neguţez, vb. I. tranz. (înv. şi pop.) 1. A face negoţ. ♦ refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a i smulge o favoare, oferindu i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – lat. negotiari sau din negoţ.… …

    Dicționar Român