vânatul

См. также в других словарях:

• aport — APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter). Trimis de romac, 11.02.2004. Sursa: DEX 98  APÓRT2, aporturi, s.n. Contribuţie materială, intelectuală,… …   Dicționar Român

• aporta — APORTÁ, pers. 3 aportează, vb. I. tranz. (Despre câinii de vânătoare) A aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporter. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  aportá vb., ind. prez. 3 sg. şi …   Dicționar Român

• aret — ARÉT s.n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zăreşte vânatul. – Din fr. arrêt. Trimis de ana zecheru, 11.03.2004. Sursa: DEX 98  ARÉT s. v. gardă, pază, strajă, veghe. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• limier — LIMIÉR, limieri, s.m. Câine de vânătoare care adulmecă şi abate vânatul în direcţia dorită de vânători; copoi. [pr.: mi er] – Din fr. limier. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  limiér s. m., pl. limiéri Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• parc — PARC, parcuri, s.n. 1. Suprafaţă întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantaţii, alei şi diferite construcţii, amenajată pentru agrement. ♢ Parc naţional = suprafaţă întinsă de teren, păzită şi îngrijită, în care exploatările (silvică,… …   Dicționar Român

• ponta — PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aţinti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aţinti animalul urmărit. [var.: (rar) poantá… …   Dicționar Român

• areta — ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zăreşte sau simte vânatul. – Din fr. arrêter. Trimis de ana zecheru, 11.03.2004. Sursa: DEX 98  ARETÁ vb. a ponta. (Ogarul areta vânatul.) Trimis de… …   Dicționar Român

• chefni — CHEFNÍ, pers. 3 chefneşte, vb. IV. intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat şi agitat (urmărind vânatul, manifestându şi bucuria etc.); a ţăhni. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHEFNÍ vb. (reg.) a… …   Dicționar Român

• copoi — COPÓI, copoi, s.m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmăreşte vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine poliţist folosit în urmărit. 2. (arg.) Nume dat agenţilor de poliţie. – cf. magh. k o p ó. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

• hăi — HĂI1 interj. 1. (reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A… …   Dicționar Român

• hăitaş — HĂITÁŞ1, hăitaşe, s.n. (reg.) Acţiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂITÁŞ2, hăitaşi, s.m. Om care, făcând gălăgie mare, stârneşte vânatul din ascunzători şi îl goneşte spre vânători;… …   Dicționar Român