umbrī
121UMBRIA — etiam vulgo l Ombria, an ab umbra Apennini? regione Italiae ampla, Apenninô monte divisa, inter Etruriam ad Occidentem, Tiberi discreta, et Sabiniam ac Picenum ad Ortum, Nare fluv. ad Meridiem terminata, mari Adriaticô ad Boream. Ombria olim… …
122VARUS — I. VARUS Caesari, l. 1. Bell. Civ. c. extr. Strab. Plin. l. 3. c. 4. et al. le Var Gallis, il Varo Italis, fluvius Liguriam Italiae regionem a Gallia Narbonensi, sive a Provincia, separans, ex monte Cema profusus, in mare apud Nicaeam urbem,… …
123definitore — de·fi·ni·tó·re agg., s.m. 1. agg., s.m. CO che, chi definisce 2. s.m. TS stor. nel Medioevo, ad Arezzo e in alcuni comuni umbri, magistrato che definiva sommariamente le liti per i confini dei poderi 3. s.m. TS eccl. in un ordine religioso… …
124popolare — 1po·po·là·re agg., s.m. AU 1. agg., del popolo, che proviene dal popolo inteso come insieme dei cittadini: consenso popolare 2a. agg., relativo al popolo inteso come insieme dei ceti sociali meno abbienti: classi popolari | costruito od… …
125sabellico — sa·bèl·li·co agg. 1. TS stor. relativo ai Sabelli, antica popolazione osco umbra compresa fra i Sanniti e i Sabini 2. TS ling. di ciascuno dei dialetti osco umbri parlati dalle antiche popolazioni italiche dei Peligni, dei Marrucini, dei Vestini… …
126obnubila — OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 obnubilá vb., ind …
127umbritor — UMBRITÓR, OÁRE, umbritori, oare, adj. (Rar) Umbros. – Din umbri + suf. (i)tor. Trimis de gall, 22.10.2008. Sursa: DLRM …
128umbră — ÚMBRĂ, umbre, s.f. I. 1. Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care opreşte razele de lumină; porţiune din spaţiu întunecoasă (şi răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. ♢ loc. adj. Fără umbră = corect, desăvârşit, pur.… …
