triumphare
1triompher — [ trijɔ̃fe ] v. <conjug. : 1> • v. 1265 sens II, 2; lat. triumphare I ♦ V. tr. ind. (1559) TRIOMPHER DE... qqn,le vaincre avec éclat à l issue d une lutte, d un jeu, d un match. Triompher de son adversaire. ⇒ battre, dominer (cf. Avoir l… …
2triumfa — TRIUMFÁ, triúmf, vb. I. intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. fig. A reuşi, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [pr.: tri um . – prez. ind. şi: triumfez] – …
3triunfar — (Del lat. triumphare.) ► verbo intransitivo 1 Quedar una persona victoriosa: ■ nuestro equipo triunfó en la competición. REG. PREPOSICIONAL + en SINÓNIMO vencer ANTÓNIMO fracasar 2 Tener una persona éxito en una actividad o en un empeño: ■ …
4triumphieren — triumphal sein (über); siegen; für sich entscheiden; gewinnen; erwerben; das Rennen machen (umgangssprachlich); erlangen; obsiegen; einheimsen; erringen * * * tri|um|phie|ren [triʊm fi:rən] <itr.; …
5Triumphator — Tri|um|pha|tor 〈m. 23; im antiken Rom〉 siegreicher, feierlich einziehender Feldherr * * * Tri|um|pha|tor, der; s, …oren [lat. triumphator, zu: triumphare, ↑ triumphieren]: 1. (in der römischen Antike) in einem Triumphzug einziehender siegreicher… …
6triumf — TRIÚMF, triumfuri, s.n. 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraş a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi şi însoţit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei şi… …
7Church triumphant — Triumphant Tri*um phant, a. [L. triumphans, p. pr. of triumphare: cf. F. triomphant. See {Triumph}, v. i.] [1913 Webster] 1. Rejoicing for victory; triumphing; exultant. [1913 Webster] Successful beyond hope to lead ye forth Triumphant out of… …
8Triumph — Tri umph, v. i. [imp. & p. p. {Triumphed}; p. pr. & vb. n. {Triumphing}.] [L. triumphare: cf. F. triompher. See {Triumph}, n.] 1. To celebrate victory with pomp; to rejoice over success; to exult in an advantage gained; to exhibit exultation.… …
9Triumphant — Tri*um phant, a. [L. triumphans, p. pr. of triumphare: cf. F. triomphant. See {Triumph}, v. i.] [1913 Webster] 1. Rejoicing for victory; triumphing; exultant. [1913 Webster] Successful beyond hope to lead ye forth Triumphant out of this infernal… …
10Triumphed — Triumph Tri umph, v. i. [imp. & p. p. {Triumphed}; p. pr. & vb. n. {Triumphing}.] [L. triumphare: cf. F. triompher. See {Triumph}, n.] 1. To celebrate victory with pomp; to rejoice over success; to exult in an advantage gained; to exhibit… …
