tranzitiv

См. также в других словарях:

• tranzitiv — TRANZITÍV, Ă, tranzitivi, e, adj., s.n. 1. adj., s.n. (gram.) (Verb) a cărui acţiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. 2. adj. Care are însuşirea de tranzitivitate (2). – Din fr. transitif, lat. transitivus. Trimis de ion …   Dicționar Român

• tranzitív — adj. m., pl. tranzitívi; f. sg. tranzitívã, pl. tranzitíve …   Romanian orthography

• factitiv — FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (şi substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acţiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. Trimis de LauraGellner, 05.05.2004 …   Dicționar Român

• direct — DIRÉCT, Ă, direcţi, te, adj., s.f., adv. 1. adj. Care duce la ţintă, de a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. s.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adv. De a… …   Dicționar Român

• tranzitivitate — TRANZITIVITÁTE s.f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relaţii logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul şi ultimul termen al şirului de termeni ordonaţi pe… …   Dicționar Român

• absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… …   Dicționar Român

• intranzitiv — INTRANZITÍV, Ă, intranzitivi, e, adj., s.n. (gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acţiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus. Trimis de… …   Dicționar Român

• căca — CĂCÁ vb. v. defeca, ieşi. Trimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: Sinonime  CĂCÁ, cac, vb. I. intranz. (câteodată şi tranz.) şi refl. A defeca (2). (meglenorom., macedorom. cac, istrorom. cąc; < lat. cacāre (Puşcariu); …   Dicționar Român

• neexprimat — NEEXPRIMÁT adj. v. ABSOLUT (I. 4.). (lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînţeles. [DEX 98] Trimis de gall, 09.02.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

• porni — PORNÍ, pornesc, vb. IV. 1. intranz. şi refl. (Despre fiinţe) A pleca din locul în care se află, a se pune în mişcare, a se îndrepta spre ceva, a purcede; p. ext. a merge. ♢ expr. (intranz.) A porni cu stângul = a nu avea succes într o acţiune. A… …   Dicționar Român

• teme — TÉME, tem, vb. III. 1. refl. A simţi teamă, a fi cuprins de frică. ♢ expr. Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă = cel păţit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi… …   Dicționar Român