târgui
1targui — targui, ie [ targi ] adj. sing. et n. sing. • 1857; mot berbère ♦ Didact. Qui appartient aux populations nomades du Sahara, de langue berbère. « la piste invisible qu ouvre [...] le guide targui » (Le Clézio). N. Un Targui, des Touareg. ⇒ touareg …
2târgui — TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înţelegere. [prez. ind. şi: tấrgui] – Din sl. trŭgovati. Trimis de LauraGellner, 25.06.2004 …
3targui — s. cárcel, prisión. ❙ «Cárcel. Targui.» JGR. ❙ «Targui. Trena, maco...» Ra. ❙ «Targuí. Prisión.» S. ❙ ▄▀ «Lucas está siempre entrando y saliendo de la targui.» ❘ no se ha podido documentar fuera de diccionarios …
4Targui — Touareg Pour les articles homonymes, voir Touareg (homonymie). Un homme bleu du désert …
5targui — ► adjetivo sustantivo de género común ETNOGRAFÍA Díc. del individuo perteneciente a un pueblo nómada sahariano de raza beréber de África del N que controló la ruta comercial caravanera. En plural, tuareg …
6Targui — …
7Idioma targuí — Saltar a navegación, búsqueda Targuí, tuareg Hablado en  Níger …
8argui — targui …
9Lenguas tuareg — Targuí, tuareg Hablado en  Níger  Malí …
10targuie — ● targui, targuie adjectif et nom (mot berbère) Forme du singulier de touareg. ● targui, targuie (difficultés) adjectif et nom (mot berbère) Emploi et orthographe Dans les textes non spécialisés et dans l usage oral courant, on emploie la forme… …