supplicare
51SUPPLICATIO — apud Romanos honos fuit, qui una cum Imperatoris nomine decernebatur Victori: Nempe, cum Senatus Populo Deûm templa aperiri, ac gratias Diis, Imperatoris nomine, agriuberet. Erat enim moris, ut Consules vel Praetores, postquam a militibus… …
52USO — I. USO Phoenix, ventis Templum posuit, Euseb. de Proepar. Euang. l. 1. Non enim Persae solum ventos coluêre, sed et Phoentces, ut ex Phoenicia Sanchuniathonis Theologia liquet. Imo et Graecis erant in veneratione: Unde cum maximus iis metus esset …
53VENTUS — a veniendo; insigne Meteorum est, e quo Auguria quoque Veteribus captari consuevisle, testatur Luctatius Grammaticus ad l. 3. Thebaid. v. 665. ubi Statius, Ventisque aut alite visâ Bellorum proferre diem. Solent enim, inquit, Augures Ventorum… …
54суплика — (лат. supplicare понизно моли) 1. молба, барање 2. писмена молба …
55esorare — e·so·rà·re v.tr. (io esòro) OB pregare intensamente, supplicare {{line}} {{/line}} DATA: ca. 1325. ETIMO: dal lat. exōrāre, comp. di ex con valore raff. e orāre pregare …
56fervidamente — fer·vi·da·mén·te avv. CO con fervore, entusiasmo, zelo: dedicarsi fervidamente a qcs., pregare fervidamente, invocare, supplicare fervidamente qcn. Sinonimi: febbrilmente, ferventemente, fervorosamente. Contrari: fiaccamente, freddamente,… …
57implorare — im·plo·rà·re v.tr. (io implòro) CO chiedere con suppliche e preghiere: implorare perdono, la pietà di qcn. | estens., pregare, invocare: implorare Dio per ricevere una grazia Sinonimi: 1impetrare, scongiurare, supplicare | invocare. {{line}}… …
58lacrimosamente — la·cri·mo·sa·mén·te avv. CO con tono lacrimoso: supplicare lacrimosamente | in modo commovente, commiserevole: raccontare lacrimosamente le proprie disgrazie {{line}} {{/line}} DATA: av. 1311 …
59orare — o·rà·re v.intr. e tr. (io òro) LE 1. v.intr. (avere) rivolgere preghiere: orava a numi | ne l entrar de le porte (Carducci) 2. v.tr., supplicare, chiedere pregando: orando grazia, conven che s impetri | grazia da quella che puote aiutarti (Dante) …
60pregare — pre·gà·re v.tr. (io prègo) FO 1. chiedere umilmente qcs. a qcn.: ti prego di ascoltarmi; lo pregò di un favore; pregò suo fratello che lo aiutasse; pregare qcn. per qcs., per ottenerla | farsi pregare, non concedere facilmente ciò che viene… …