sunetele

См. также в других словарях:

• fonetic — FONÉTIC, Ă, fonetici, ce, s.f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se… …   Dicționar Român

• fonator — FONATÓR, fonatoare, adj.n. (fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fonatór adj. n., pl. fonatoáre Trimis de siveco, 10.08 …   Dicționar Român

• dicţiune — DICŢIÚNE, dicţiuni, s.f. Modul de a pronunţa cuvintele, silabele şi sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunţa corect şi clar un text. [pr.: ţi u . – var.: dícţie s.f.] – Din fr. diction, lat. dictio, onis. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

• diafragmă — DIAFRÁGMĂ, diafragme, s.f. 1. Organ muscular tendinos care separă toracele de abdomen şi care participă la respiraţie. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibraţiile ei,… …   Dicționar Român

• rezonanţă — REZONÁNŢĂ, rezonanţe, s.f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica şi a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibraţie în care se găseşte un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acţiune exterioară… …   Dicționar Român

• rezonator — REZONATÓR, rezonatoare, s.n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanţă (2) când se găseşte într un câmp de forţe periodice, datorită unui izvor de oscilaţii. – Din fr. résonateur. Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• sonor — SONÓR, Ă, sonori, e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (şi pătrunzător). 3. Care amplifică sunetele, care are rezonanţă. 4. (Despre… …   Dicționar Român

• teorbă — TEÓRBĂ, teorbe, s.f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [pr.: te or ] – Din fr. théorbe. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  teórbă s. f. (sil. te or ), g. d. art. teórbei; pl …   Dicționar Român

• armoniu — ARMÓNIU, armonii, s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieşit dintr un burduf acţionat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium. Trimis …   Dicționar Român

• bas — BAS, (1) s.n., (2) başi, s.m., (3) basuri, s.n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbăteşti; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreţ a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care… …   Dicționar Român

• insonor — INSONÓR, Ă, insonori, e, adj. (tehn.) 1. Lipsit de sonoritate. 2. (Despre materiale) Care amortizează sunetele; fonoizolant. – Din fr. insonore. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  insonór adj. m., pl. insonóri; f …   Dicționar Român