strofe

  • 21Apostrophe — ◆ Apọ|stro|phe auch: Apọst|ro|phe 〈f.; , stro|phen; Rhet.〉 feierliche Anrede an abwesende Personen od. auch an Dinge [→ Apostroph] ◆ Die Buchstabenfolge apo|st... kann in Fremdwörtern auch apos|t... getrennt werden. Davon ausgenommen sind… …

    Universal-Lexikon

  • 22antistrofe — an·tì·stro·fe s.f. 1. TS metr. parte dell antico coro greco che ripeteva la strofe variandone la realizzazione coreografica | nell antica poesia greca, seconda parte della triade lirica compresa fra la strofe e l epodo 2. TS ret. figura retorica… …

    Dizionario italiano

  • 23astrofico — a·strò·fi·co agg. TS metr. nella poesia classica, di composizione lirica che non segue l alternanza di strofe e antistrofe | estens., di componimento poetico che non presenta divisione in strofe {{line}} {{/line}} DATA: 1955. ETIMO: der. di… …

    Dizionario italiano

  • 24episodio — e·pi·sò·dio s.m. 1a. FO in una narrazione: avvenimento, spec. secondario e relativamente autonomo, inserito nell azione principale: l episodio di Paolo e Francesca | film a episodi, composto di due o più storie autonome; spec. di teleromanzo:… …

    Dizionario italiano

  • 25saffica — sàf·fi·ca s.f. TS metr. 1. → strofe saffica maggiore| → strofe saffica minore 2. → ode saffica {{line}} {{/line}} DATA: av. 1651. ETIMO: der. di saffico. POLIREMATICHE: saffica maggiore: loc.s.f. TS metr. saffica minore: loc.s.f. TS metr …

    Dizionario italiano

  • 26strofico — strò·fi·co agg. TS metr. relativo alla strofa o strofe: struttura strofica | estens., di componimento poetico, che presenta divisione in strofe {{line}} {{/line}} DATA: 1891 …

    Dizionario italiano

  • 27astrofic — astrófic adj. m., pl. astrófici; f. sg. astrófică, pl. astrófice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ASTRÓFIC, Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophiq …

    Dicționar Român

  • 28balată — balátă s. f., pl. baláte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BALÁTĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe şi un refren, interpretat de obicei în cor. [pl.… …

    Dicționar Român

  • 29canţonă — CANŢÓNĂ, canţone, s.f. 1. Poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalereşti. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renaşterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală. – …

    Dicționar Român

  • 30eterometric — eterométric adj. m., pl. eterométrici; f. sg. eterométrică, pl. eterométrice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ETEROMÉTRIC, Ă adj. (Despre strofe) Format din două sau mai multe versuri de măsuri diferite. [< …

    Dicționar Român