stilul

См. также в других словарях:

• arhitectură — ARHITECTÚRĂ, s.f. Ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri. ♦ Felul în care este construit sau alcătuit ceva. – Din fr. architecture, lat. architectura. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

• retoric — RETÓRIC, Ă, retorici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justeţea ideilor expuse printr o argumentaţie bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însuşirea… …   Dicționar Român

• brasist — BRASÍST, Ă, brasişti, ste, s.m. şi f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. ist. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  brasíst s. m., pl. brasíşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

• delfinist — DELFINÍST, Ă, delfinişti, ste, s.m. şi f. Înotător în stilul delfin1 (3). – Din it. delfinista. Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  delfiníst s. m., pl. delfiníşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

• gen — GEN, genuri, s.n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o fiinţă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obţinută prin clasificarea creaţiilor artistice după formă, stil, temă. ♢ Pictură de gen = pictură care… …   Dicționar Român

• pastişă — PASTÍŞĂ, pastişe, s.f. Lucrare literară, muzicală sau plastică, de obicei lipsită de originalitate şi de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitaţie, copie. – Din fr. pastiche. Trimis de …   Dicționar Român

• stilist — STILÍST, Ă, stilişti, ste, s.m. şi f. 1. Scriitor care se distinge prin calitatea stilului său; maestru al stilului. 2. Nume dat credincioşilor unor biserici ortodoxe care mai folosesc calendarul iulian. – Din fr. styliste. Pentru sensul 2, cf. s …   Dicționar Român

• tortura — TORTURÁ, torturez, vb. I. tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufleteşti) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ fig. A forţa, a… …   Dicționar Român

• tuşă — TÚŞĂ1, tuşe, s.f. 1. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convenţional, fixată la capătul unei pârghii articulate a maşinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită… …   Dicționar Român

• baroc — BARÓC, Ă, baroci, ce, adj., s.n. (Stil artistic) care este caracterizat prin cultivarea formelor grandioase, prin libertatea formelor şi bogăţia ornamentaţiei arhitecturale.** (Despre construcţii, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este… …   Dicționar Român

• colora — COLORÁ, colorez, vb. I. tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. fig. A da o nuanţă expresivă stilului, exprimării etc., a nuanţa, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare. Trimis de RACAI, 30.09.2003 …   Dicționar Român