stabilind

См. также в других словарях:

• etimologie — ETIMOLOGÍE, (2) etimologii, s.f. 1. Stabilirea originii unui cuvânt. 2. Etimon. Trimis de 7anca c, 13.09.2007. Sursa: DLRC  ETIMOLOGÍE, etimologii, s.f. 1. Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluţiei lui fonetice şi semantice. 2.… …   Dicționar Român

• reeşalona — REEŞALONÁ, reeşalonez, vb. I. tranz. A eşalona din nou o datorie (scadentă), stabilind un nou termen pentru plata ei. [pr.: re e ] – Re1 + eşalona. Trimis de IoanSoleriu, 05.02.2009. Sursa: DEX 98  reeşaloná vb. (sil. re e ), ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

• acorda — ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. tranz. 1. A da (cu îngăduinţă, cu grijă, cu atenţie, cu bunăvoinţă); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvenţa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie… …   Dicționar Român

• afilia — AFILIÁ, afiliez, vb., I. refl. (Despre organizaţii, instituţii etc.) A se alătura altei organizaţii, instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [pr.: li a ] – Din fr. affilier. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa …   Dicționar Român

• altoi — ALTÓI1, altoaie, s.n. Ramură mică detaşată dintr o plantă mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [pl. şi: altoiuri] – Din magh. oltvány. Trimis de cata, 29.01.2006. Sursa: DEX 98  ALTOÍ2,… …   Dicționar Român

• atesta — ATESTÁ, atést, vb. I. tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

• cartel — CARTÉL, carteluri, s.n. 1. Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură de producţie încheie o convenţie, stabilind preţurile, condiţiile de vânzare şi de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce… …   Dicționar Român

• chemotaxonomie — CHEMOTAXONOMÍE s. f. ramură a biologiei care studiază relaţiile dintre organisme pe baza elementelor chimice, stabilind clasificarea lor în sistem. (< germ. Chemotaxonomie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

• conjuncţie — CONJÚNCŢIE, conjuncţii, s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziţii într o frază sau două cuvinte cu acelaşi rol sintactic într o propoziţie. 2. Poziţie a doi aştri care, la un moment dat, au aceeaşi longitudine cerească. [var …   Dicționar Român

• data — DATÁ, datez, vb. I. 1. tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. intranz. (Cu determinări introduse prin prep. de la , de sau din ) A se fi produs, a se fi făcut, a… …   Dicționar Român

• defini — DEFINÍ, definesc, vb. IV. tranz. A da o definiţie. ♦ A determina, a delimita, a stabili cu precizie, a preciza; a contura, a caracteriza pe cineva. ♦ refl. A se autocaracteriza. – Din fr. définir, lat. definire. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa …   Dicționar Român