sincer

  • 101prost — PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) …

    Dicționar Român

  • 102real — REÁL1, reali, s.m. Monedă spaniolă de argint. [pr.: re al] – Din sp., fr. réal. Trimis de claudia, 20.04.2009. Sursa: DEX 98  REÁL2, Ă, reali, e, adj. 1. Care are o existenţă obiectivă, independentă de conştiinţă sau de voinţă, care există în… …

    Dicționar Român

  • 103regret — REGRÉT, regrete, s.n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei fiinţe, de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte nesocotite; p. ext. remuşcare, căinţă. – Din fr. regret. Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX 98  REGRÉT s.… …

    Dicționar Român

  • 104răzumăn — răzúmăn, ă, răzúmắni, e, adj. (reg.) 1. priceput, deştept. 2. clar, lămurit, sincer. Trimis de blaurb, 13.11.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 105stima — STIMÁ, stimez, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A avea stimă, consideraţie pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. cf. fr. e s t i m e r. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STIMÁ vb. a aprecia, a… …

    Dicționar Român

  • 106vorbi — VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenţii; a spune, a zice, a grăi. ♢ expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura… …

    Dicționar Român

  • 107şerpesc — ŞERPÉSC, EÁSCĂ, şerpeşti, adj. Care aparţine şarpelui, referitor la şarpe, ca de şarpe, în formă de şarpe. ♦ fig. (Despre ochi sau priviri) Ager, pătrunzător; p. ext. lipsit de sinceritate. ♦ fig. Rău, perfid, viclean, înveninat. – Şarpe + suf.… …

    Dicționar Român