sfare
1sfare — [der. di fare, col pref. s (nel sign. 1)] (indic. pres. io sfàccio o sfò, tu sfai, ecc.; il resto della coniug. segue fare ). ■ v. tr., non com. 1. [procedere alla scomposizione di un lavoro già fatto: s. una costruzione ] ▶◀ disfare, scomporre,… …
2sfare — sfà·re v.tr. CO 1. disfare: sfare il letto per cambiare le lenzuola, sfare le valigie Contrari: fare. 2. sciogliere la neve o il ghiaccio: il caldo ha sfatto il pupazzo di neve Contrari: fare. 3. LE fig., struggere: e chi mi sface | sempre m è… …
3sfare — {{hw}}{{sfare}}{{/hw}}v. tr. e intr. pron. (pres. io sfaccio o sfò , tu sfai ; nelle altre forme coniug. come fare ) Disfare …
4sfare — v. tr. (raro) disfare, scomporre, sciogliere, sfasciare, distruggere, dissolvere CONTR. fare, costruire, comporre, ricomporre, rimettere insieme …
5sfară — SFÁRĂ s.f. Miros greu (şi fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ♢ expr. A da sfară în ţară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de ştire, a răspândi o veste. [var.: şfáră s.f.] – Din sl …
6sfacimento — sfa·ci·mén·to s.m. BU disfacimento {{line}} {{/line}} DATA: av. 1332. ETIMO: der. di sfare con mento …
7sfatto — sfàt·to p.pass., agg. 1. p.pass., agg. → sfare, sfarsi 2a. agg. CO spec. di letto, lasciato disfatto 2b. agg. CO fig., di qcn., molto stanco, esausto Sinonimi: distrutto, esausto, sfinito, stremato. 3. agg. CO spec. di frutto, eccessivamente… …
8sfeci — sfé·ci pass.rem. → sfare, sfarsi …
9sfatto — {{hw}}{{sfatto}}{{/hw}}part. pass. di sfare ; anche agg. 1 Troppo cotto: minestra sfatta | Troppo maturo. 2 Di persona, appesantita, avvizzita, nel corpo …
10sfeci — {{hw}}{{sfeci}}{{/hw}}V. sfare …
- 1
- 2