separati

  • 101binom — BINÓM, binoame, s.n. Expresie algebrică formată din doi termeni (monoame) separaţi de semnul + sau . – Din fr. binôme. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  binóm s. n., pl. binoáme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …

    Dicționar Român

  • 102detaşament — DETAŞAMÉNT, detaşamente, s.n. 1. Grup de subunităţi sau de unităţi militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. – Din fr. détachement. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004.… …

    Dicționar Român

  • 103fracţionat — FRACŢIONÁT, Ă, fracţionaţi, te, adj. Divizat în fracţiuni; îmbucătăţit. ♢ Distilare fracţionată = acţiunea de a izola dintr un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându le în mod separat după temperaturile lor de fierbere.… …

    Dicționar Român

  • 104separat — SEPARÁT, Ă, separaţi, te, adj. Care se găseşte izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alţii, nu e în legătură cu alţii; deosebit; care a fost izolat dintr un complex. ♢ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără… …

    Dicționar Român

  • 105-ene — (chim.) Suff. usato per indicare un idrocarburo aromatico (benzene, stirene ) o alifatico non saturo (butilene ), un composto aliciclico non saturo (mentene ), un radicale bivalente che ha valenze libere su due atomi di carbonio separati… …

    Enciclopedia Italiana

  • 106box — /bɒks/ s. ingl. (propr. ricettacolo, scatola ), usato in ital. al masch. 1. a. [spazio delimitato da pareti] ▶◀ compartimento, scompartimento, scomparto, vano. b. [struttura chiusa con pareti in legno, metallo o vetro: il b. del telefono, il b.… …

    Enciclopedia Italiana

  • 107distinguere — /di stingwere/ [dal lat. distinguĕre, der. di stinguĕre pungere , col pref. dis 1] (io distìnguo, ecc.; pass. rem. distinsi, distinguésti, ecc.; part. pass. distinto ). ■ v. tr. 1. [rilevare la differenza tra due o più elementi, anche con la prep …

    Enciclopedia Italiana

  • 108dividere — /di videre/ [dal lat. dividĕre ] (pass. rem. divisi, dividésti, ecc.; part. pass. diviso ). ■ v. tr. 1. a. [fare più parti di un tutto, anche con la prep. in del secondo arg.: d. un foglio in due, una parola in sillabe ] ▶◀ frazionare, ripartire …

    Enciclopedia Italiana

  • 109effluvio — /e f:luvjo/ s.m. [dal lat. effluvium, der. di effluĕre sgorgare ]. 1. a. [il diffondersi di una sensazione olfattiva, spec. di fiori o d altre cose naturali: gli e. della primavera ] ▶◀ aroma, odore, (lett.) olezzo, profumo. b. (estens., iron.)… …

    Enciclopedia Italiana

  • 110isolamento — /izola mento/ s.m. [der. di isolare ]. 1. a. [l atto di isolare o di isolarsi e, anche, la condizione di chi si isola o viene isolato: vivere nell i. ] ▶◀ separatezza, solitudine, [se imposta da altri] emarginazione, [se imposta da altri]… …

    Enciclopedia Italiana