scrânti

См. также в других словарях:

• scrânti — SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. tranz. A deplasa, a scoate din articulaţie, din poziţia sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ♢ expr. (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greşi. ♦ refl. (Despre membre, articulaţii etc.) A se… …   Dicționar Român

• luxa — LUXÁ, luxez, vb. I. tranz. A şi deplasa un os de la locul lui; a şi scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  LUXÁ vb. (med.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) …   Dicționar Român

• căpia — CĂPIÁ, căpiez, vb. I. intranz. 1. (Despre ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. fig. (fam.) A se scrânti, a se ţicni, a înnebuni. [pr.: pi a] – Din capiu. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebun …   Dicționar Român

• dezaxa — DEZAXÁ, dezaxéz, vb. I. 1. tranz. A deplasa o axă din poziţia ei normală. ♢ refl. Osia s a dezaxat. 2. refl. fig. (Despre oameni) A se abate de la linia normală de conduită; a şi pierde echilibrul moral (şi mintal). – Din fr. désaxer. Trimis de… …   Dicționar Român

• pica — PICÁ1, pic, vb. I. 1. intranz. (înv. şi pop.) A cădea de la o oarecare înălţime. ♢ expr. (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neaşteptate; b) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. A pica… …   Dicționar Român

• scrântire — SCRÂNTÍRE, scrântiri, s.f. Faptul de a (se) scrânti; scrânteală, scrântitură. – v. scrânti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCRÂNTÍRE s. v. luxaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  scrântíre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

• scrântitură — SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri, s.f. Deplasare a unui os din articulaţia lui; luxaţie, scrânteală, entorsă. – Scrânti + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCRÂNTITÚRĂ s. 1. v. luxaţie. 2. v. entorsă. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… …   Dicționar Român

• suci — SUCÍ, sucesc, vb. IV. 1. tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a i da o rezistenţă mai mare sau pentru a confecţiona anumite obiecte. ♦ tranz. şi refl. A (se) înfăşura, a (se) încolăci. 2. tranz. A da unui obiect o mişcare de… …   Dicționar Român

• înnebuni — ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, vb. IV. intranz. A fi atins de nebunie, de demenţă; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a şi pierde calmul, stăpânirea de sine. ♢ tranz. Durerea l a înnebunit. ♢ expr. (tranz.) Nu mă nnebuni!, se spune cuiva pentru …   Dicționar Român

• aliena — ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. tranz. (jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. refl. (livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă …   Dicționar Român