rotatie

  • 121sfârlează — SFÂRLEÁZĂ, sfârleze, s.f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ fig. Persoană vioaie şi harnică. 2. Capătul de jos al fusului, a cărui formă (conică) face ca acesta să se învârtească mai uşor; prâsnel. 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se… …

    Dicționar Român

  • 122sincrotron — SINCROTRÓN, sincrotroane, s.n. (fiz.) Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt acceleraţi întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ. – Din fr. synchrotron. Trimis de… …

    Dicționar Român

  • 123solă — SÓLĂ1, sole, s.f. Porţiune de teren cultivată cu aceeaşi plantă, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SÓLĂ2, sole, s.f. Nume dat mai multor specii de peşti marini plaţi, ovali, acoperiţi cu… …

    Dicționar Român

  • 124strobo — Element prim de compunere savantă cu semnificaţia girator , întoarcere . / < fr., it. strobo , cf. gr. strobos]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  STROBO elem. rotaţie, răsucire , întoarcere . (< fr. strobo , cf. gr. strobos) …

    Dicționar Român

  • 125strung — STRUNG, strunguri, s.n. Maşină unealtă cu ajutorul căreia se execută operaţia de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimţuire etc. prin aşchiere a unei piese. – Din sl. strungŭ. Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX 98  strung s. n …

    Dicționar Român

  • 126supinaţie — SUPINÁŢIE, supinaţii, s.f. Mişcare de rotaţie a antebraţului care apropie mâna de axul median al corpului. ♦ Poziţie a antebraţului şi a mâinii rezultând din mişcarea descrisă mai sus. – Din fr. supination. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… …

    Dicționar Român

  • 127supraturat — SUPRATURÁ, supraturez, vb. I. tranz. (Auto) A tura peste un prag de siguranţă un motor sau orice alt sistem care are elemente ce pot fi antrenate într o mişcare de rotaţie. (din pref. supra + tura2) Trimis de ivascu, 12.01.2008. Sursa: Neoficial …

    Dicționar Român

  • 128tabulatură — TABULATÚRĂ, tabulaturi, s.f. Sistem de notaţie muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 … …

    Dicționar Român