rotatie
111rotit — ROTÍT s.n. 1. Rotire. 2. Cântecul şi jocul cocoşului de munte în perioada de împerechere. – v. roti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTÍT adj. v. răsucit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ROTÍT s. v. rotaţie …
112rotitură — ROTITÚRĂ, rotituri, s.f. (pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTITÚRĂ s. v. întoarcere, învârteală, învâr tire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotaţie, rotire, rotit. Trimis de… …
113rotocol — ROTOCÓL, OÁLĂ, rotocoli, oale, s.n., adj. (pop.) 1. s.n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ♢ loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. s.n. Mişcare circulară; rotire, învârtire. ♢ expr. A da rotocoale cuiva (sau… …
114rotor — ROTÓR, rotoare, s.n. Parte a unei maşini (motor sau generator de energie) care se roteşte, în timpul funcţionării, în jurul axei arborelui pe care este montată şi care foloseşte pentru reluarea şi transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor.… …
115răsuci — RĂSUCÍ, răsucésc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităţilor sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuşi şi în aceeaşi direcţie, pentru a l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau… …
116răsucire — RĂSUCÍRE, răsuciri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) răsuci şi rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafaţa lor să devină elicoidală. 3. (bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a …
117răsucitură — RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s.f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. tură. Trimis de LauraGellner,… …
118servomotor — SERVOMOTÓR, servomotoare, s.n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acţionarea unui element de execuţie al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la… …
119sferoid — SFEROÍD, sferoide, s.n. Corp cu o formă apropiată de aceea a unei sfere (format prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale). – Din fr. sphéroïde. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SFEROÍD s. (mat.) elipsoid de rotaţie.… …
120sfredel — SFRÉDEL, sfredele, s.n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuţite sau cu tăişuri şi folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (art.) Numele popular al unei constelaţii formate din trei stele. – Din bg. svredel.… …
