rostogolul

См. также в других словарях:

• rostogol — ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s.n., (II) s.m. I. s.n. 1. (Adesea fig.) Mişcare de rostogolire. ♢ loc. adv. De a rostogolul sau (pop.) de a rostogol = rostogolindu se, dându se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într o mină, care permite… …   Dicționar Român

• dura — DÚRA1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogoleşte sau se învârteşte repede. ♢ loc. adv. De a dura = peste cap, de a rostogolul, de a berbeleacul. ♢ expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur… …   Dicționar Român

• tava — TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tavá adv. – Prin tăvălire, muşcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba şi legată… …   Dicționar Român

• tumbă — TÚMBĂ, tumbe, s.f. (Adesea fig.) Mişcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap. ♢ loc. adv. De a tumba = peste cap, de a rostogolul, de a dura. ♦ (La pl.) Giumbuşlucuri, ghiduşii. – Din ngr. tumba. Trimis de ana… …   Dicționar Român

• tăvălug — TĂVĂLÚG, tăvălugi, s.m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulţi cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ şi la netezirea şi tasarea solului înainte şi după însămânţare; cilindru greu, folosit la anumite maşini pentru… …   Dicționar Român

• vălătuc — VĂLĂTÚC, vălătuci, s.m. 1. Sul făcut dintr un material (flexibil), înfăşurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ♢ Loc adv. De a vălătucul = de a rostogolul, de a dura, peste cap. 2. Material de construcţie făcut din lut… …   Dicționar Român

• berbeleac — BERBELEÁC n. art. : De a berbeleacul de a rostogolul peste cap. /Din berbec Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

• berbeleacul — BERBELEÁCUL s.n. art. (În loc. adv.) De a berbeleacul = de a rostogolul, peste cap. – cf. b e r b e c. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  de a berbeleácul loc. adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

• cotili — COTILÍ, cotilesc, vb. IV. intranz. (reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [var.: cotelí vb. IV] – Din scr. kotiljati (se). Trimis de ionel bufu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

• dur — DUR1, Ă, duri, e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană… …   Dicționar Român