rătăcit

См. также в других словарях:

• rătăcit — RĂTĂCÍT, Ă, rătăciţi, te, adj. 1. Care a greşit drumul sau a pierdut direcţia; dezorientat. ♦ fig. Care greşeşte prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o ţintă precisă; care… …   Dicționar Român

• răzleţ — RĂZLÉŢ, EÁŢĂ, răzleţi, e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s a depărtat de ceilalţi, care a rămas singur. ♦ (Şi adv.) Situat la distanţă (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din… …   Dicționar Român

• pierdut — PIERDÚT, Ă, pierduţi, te adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obişnuit, despre care nu se ştie unde se află. ♦ Care nu mai există, care a dispărut. 2. (Despre oameni)… …   Dicționar Român

• fals — FALS, Ă, (I) falşi, se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate… …   Dicționar Român

• pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… …   Dicționar Român

• rătăci — RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. refl. A pierde drumul, a greşi direcţia, a nu mai şti unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleţi. ♦ intranz. A umbla de ici colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă …   Dicționar Român

• rătăcitor — RĂTĂCITÓR, OÁRE, rătăcitori, oare, adj. Care rătăceşte; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂTĂCÍTOR adj., s. v. hoinar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

• răzleţit — RĂZLEŢÍT adj. 1. despărţit, izolat, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre răzleţit de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie răzleţit.) 3. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răspândit, risipit, (pop.) răznit, (înv. şi reg.) răşchirat …   Dicționar Român

• răznit — RĂZNÍT adj. pierdut, rătăcit, răzleţit. (Oaie răznit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  RĂZNÍT adj. v. despărţit, dispersat, izolat, împrăştiat, răsfirat, răspândit, răzleţit, risipit, separat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

• solitar — SOLITÁR, Ă, solitari, e, adj., s.n. 1. adj. Care se găseşte singur; izolat, singuratic. ♢ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care creşte singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinţe; adesea… …   Dicționar Român

• spic — SPIC, spice, s.n. 1. Inflorescenţă caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ♢ expr. A da în spic sau a i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de… …   Dicționar Român