rătăci

См. также в других словарях:

• rătăci — RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. refl. A pierde drumul, a greşi direcţia, a nu mai şti unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleţi. ♦ intranz. A umbla de ici colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă …   Dicționar Român

• pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… …   Dicționar Român

• rătăcire — RĂTĂCÍRE, rătăciri, s.f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ fig. Întunecare a minţii, pierdere a facultăţilor mintale; nebunie. ♦ fig. Greşeală, eroare. – v. rătăci. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂTĂCÍRE s. 1. v. hoinăreală. *2.… …   Dicționar Român

• rătăcit — RĂTĂCÍT, Ă, rătăciţi, te, adj. 1. Care a greşit drumul sau a pierdut direcţia; dezorientat. ♦ fig. Care greşeşte prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o ţintă precisă; care… …   Dicționar Român

• hoinări — HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. intranz. A umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi. – Din hoinar. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a… …   Dicționar Român

• vagabonda — VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără ţintă, fără rost, dintr un loc în altul. – Din fr. vagabonder. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VAGABONDÁ vb. 1. v. hoinări. 2. a hoinări, a pribegi, a… …   Dicționar Român

• prăpădi — PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ refl. A şi pierde viaţa …   Dicționar Român

• încurca — ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. 1. tranz. 1. A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor. ♦ (pop.) A călca în picioare fâneţele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuia o urmărire,… …   Dicționar Român

• greşi — GREŞÍ, greşesc, vb. IV. 1. intranz. A comite o greşeală; p. ext. a se înşela. ♦ intranz. şi tranz. A nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; a da greş. 2. tranz. A executa ceva greşit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ♢ expr.… …   Dicționar Român

• horhăi — HORHĂÍ, hórhăi, vb. IV. intranz. (reg.) A umbla în neştire, a rătăci, a cutreiera (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). – et. nec. Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DEX 98  HORHĂÍ vb. v. bâjbâi, dibui, hoinări, orbecăi, pipăi, pribegi,… …   Dicționar Român

• peregrina — PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român