puristi
1purist — PURÍST, Ă, purişti, ste, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Adept al purismului. 2. adj. Care aparţine purismului, privitor la purism; care practică purismul. – Din fr. puriste. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 puríst s …
2purista — pu·rì·sta agg., s.m. e f. CO 1. agg., puristico: movimento purista 2. agg., s.m. e f., seguace o fautore del purismo linguistico: scrittore purista, un accademia di puristi 3. agg., s.m. e f. BU sostenitore del purismo pittorico {{line}}… …
3purità — pu·ri·tà s.f.inv. 1. BU condizione spirituale di chi è immune da vizi e difetti morali, purezza interiore | spec. castità, continenza 2. TS ling. non com., correttezza e proprietà nell uso delle forme e del lessico di una lingua in accordo con le …
4pronume — PRONÚME, pronume, s.n. 1. (gram.) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRONÚME s. v. nume de botez,… …
5purista — pl.m. puristi pl.f. puriste …
6raztrobéntati — am dov. (ẹ̑) slabš. na več krajih reči, povedati: njegove besede je kmalu raztrobentala ∙ slabš. puristi so marsikateri izraz raztrobentali za germanizem označili …
