puncta

  • 11Maynea puncta —   Maynea puncta Clasificación científica Reino: Animal …

    Wikipedia Español

  • 12Точка (Punctum, Множ. Puncta) — (в анатомии) точка или небольшой участок, например, слезные точки (puncta lacrimalia) отверстия на вершине слезных сосочков, дающие начало узким слезным канальцам. Слезные точки расположены во внутренних углах верхнего и нижнего век (см. Аппарат… …

    Медицинские термины

  • 13Stocchata Vel Puncta — Pietro Monte’s “thrust” or straight thrust delivered from either side from a high or low position and which he considered the most effective of all attacks …

    Medieval glossary

  • 14punctatus — puncta̱tus, ...a̱ta, ...a̱tum [zu lat. pungere, punctum = stechen]: punktförmig; z. B. in der Fügung ↑Acne punctata …

    Das Wörterbuch medizinischer Fachausdrücke

  • 15punctator — punctāˈtor noun Someone who marks something with dots, esp applied to the Massoretes, who invented the Hebrew vowel points • • • Main Entry: ↑punctate …

    Useful english dictionary

  • 16PLENUM — in coloribus, idem quod adstrictum, amarum, austerum, meracum, pressum, saturum, triste etc. quas voces vide hîc passim. In Tessera, latus illud, quod sex puncta habebat, sic dictum legimus: uti contra vacuum illud, in quo unitas tantum erat… …

    Hofmann J. Lexicon universale

  • 17Neum — • A term in medieval music theory Catholic Encyclopedia. Kevin Knight. 2006. Neum     Neum     † Cathol …

    Catholic encyclopedia

  • 18punctare — PUNCTÁRE, punctări, s.f. Acţiunea de a puncta şi rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafaţa unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. – v. puncta. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  punctáre s. f. (sil.… …

    Dicționar Român

  • 19punctat — PUNCTÁT, Ă, punctaţi, te, adj. 1. Însemnat, marcat, presărat cu puncte. 2. Alcătuit din puncte. – v. puncta. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PUNCTÁ//T punctattă (punctatţi, punctatte) 1) v. A PUNCTA. ♢ Notă punctattă notă… …

    Dicționar Român

  • 20punctator — PUNCTATÓR, punctatoare, s.n. Unealtă de oţel cu vârf conic ascuţit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforaţii ulterioare. – Puncta + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007.… …

    Dicționar Român