-
1 Кончать
- absolvere; finire; finem facere / afferre / constituere; claudere; concludere; terminare; sistere (querelas; labores); profligare; peragere; perficere; conficere; ad exitum perducere;• кончено - actum est;
• я скоро кончу свою работу - negotio propediem supremam manum imponam; negotium propediem ad finem perducam; negotium potato exitu concludam / terminabo;
-
2 Повергать
- sternere (corda; afflicti et strati); prosternere; comjicere; dejicere; demergere; fundere; pervertere; porrigere; profligare;• поверженный на землю - stratus humi;
-
3 Подавлять
- inhibere; abolere (omnem metum); lassare (vitia); domare (invidiam; libidines; vim fluminis); comprimere (seditionem); supprimere (aegritudinem; iram; furorem); opprimere; reprimere; refutare; castigare (risum); calcare (libertatem; gentem); vincere (iram; naturam); exstinguere; restinguere; compescere; profligare; sustinere;• подавлять слёзы - abdere lacrimas; pellere lacrimas;
• подавлять боль - abjicere dolorem;
• подавлять чувство долга - comminuere officium;
• подавить приступ гнева - sustinere impetum irae;
-
4 Поражать
- afficere (aliquem uno vulnere in mortem); inficere; percutere 3b; recutere; defigere; sauciare; percellere; tangere; contingere; offendere; caedere; invadere (morbus in corpus alicujus invasit; malum in rem publicam invadit; pestilentia populum invasit; furor invasit alicui); infestare; affligere (hostem); profligare; pellere (vulnere pelli; aliquem; animum alicujus); temptare (tentare) (aliquem valetudine);• поражать громом - attonere;
• поражать на смерть - exanimare;
-
5 губить
perdere, didi, ditum; disperdere; necare, 1; sepelire, 4; pessum dare [dejicere, premere, agere] (aliquem); subruere, o, ui, utum (aliquem muneribus); sternere, o, stravi, stratum (aliquem exitio gravi) [e]vertere, o, verti, rsum; expugnare, 1; imminuere, o, ui, utum; intercipere, io, cepi, ceptum; interimere, o [e]mi [e]mptum; pallare, 1; pervertere, o, verti, rsum; profligare, 1
См. также в других словарях:
profligare — pro·fli·gà·re v.tr. OB sconfiggere definitivamente, sbaragliare, sgominare {{line}} {{/line}} DATA: av. 1494. ETIMO: dal lat. proflīgāre, comp. di pro , con valore intens., e fligĕre battere … Dizionario italiano
profligar — (del lat. «profligāre») 1 (ant.) tr. *Vencer. 2 (ant.) *Destruir o *trastornar. * * * profligar. (Del lat. profligāre). tr. desus. Sacudir, vencer, destruir, desbaratar … Enciclopedia Universal
Profligate — Prof li*gate, a. [L. profligatus, p. p. of profligare to strike or dash to the ground, to destroy; pro before + a word akin to fligere to strike. See {Afflict}.] [1913 Webster] 1. Overthrown; beaten; conquered. [Obs.] [1913 Webster] The foe is… … The Collaborative International Dictionary of English
profligate — I. adjective Etymology: Latin profligatus, from past participle of profligare to strike down, from pro forward, down + fligare (akin to fligere to strike); akin to Greek phlibein to squeeze Date: 1647 1. completely given up to dissipation and… … New Collegiate Dictionary
profligate — profligately, adv. profligateness, n. /prof li git, gayt /, adj. 1. utterly and shamelessly immoral or dissipated; thoroughly dissolute. 2. recklessly prodigal or extravagant. n. 3. a profligate person. [1525 35; < L profligatus broken down in… … Universalium
AERARIUS Mergus — Pertinax Imperat. ex Lucilio, ob avaritiam, dictus est. Iul. Capitolin. in eius Vita, c. 9. Avaritiae suspicione privatus non caruit, quum apud vada Sabatia oppressis foenore possessoribus, latius suos teneret fines. Denique ex versu Luciliano… … Hofmann J. Lexicon universale
MARUNTHAS seu MARUTTHAS — MARUNTHAS, seu MARUTTHAS Episcopus Mesopotamiae, Isdigertem Persarum Regem, gravissimô capitis dolore ac diutinô, quem Magi profligare, ne mitigare quidem nequivissent, precibus ita sanavit, ac liberavit, ut eum morbum postea Rex numquam… … Hofmann J. Lexicon universale
profligato — pro·fli·gà·to p.pass., agg. 1. p.pass. → profligare 2. agg. BU corrotto, disonesto | spec. della fama di una persona, equivoco, losco Sinonimi: disonesto | losco … Dizionario italiano
profligatore — pro·fli·ga·tó·re s.m. BU 1. lett., chi sconfigge 2. fig., dissipatore; anche agg. {{line}} {{/line}} DATA: sec. XVII. ETIMO: dal lat. profligatōre(m), v. anche profligare … Dizionario italiano
debellare — v. tr. [dal lat. debellare terminare la guerra, sconfiggere ] (io debèllo, ecc.), lett. 1. [riportare la vittoria su qualcuno, in modo violento e radicale] ▶◀ annientare, eliminare, (lett.) profligare, sbaragliare, schiacciare, sgominare,… … Enciclopedia Italiana
sbaragliare — v. tr. [dal provenz. ant. baralhar agitarsi, contendere ] (io sbaràglio, ecc.). 1. [riportare una netta vittoria militare: s. le schiere del nemico ] ▶◀ annientare, debellare, distruggere, (fam.) fare a pezzi, (lett.) profligare, sgominare,… … Enciclopedia Italiana