prestigiu

См. также в других словарях:

• prestigiu — PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală de care se bucură cineva sau ceva; vază, consideraţie; importanţă. ♢ fig. Strălucire, farmec, atracţie. – fr. prestige (lat. lit. praestigium). Trimis de cornel, 28.01.2004. Sursa: DLRM  PRESTÍGIU s.n. 1.… …   Dicționar Român

• prestígiu — s. n. [ giu pron. gìu], art. prestígiul …   Romanian orthography

• autoritate — AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al… …   Dicționar Român

• prestigios — PRESTIGIÓS, OÁSĂ, prestigioşi, oase, adj. Care are prestigiu (1); care impune prin valoare, frumuseţe, mărime etc. [pr.: gi os] – Din fr. prestigieux. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98  Prestigios ≠ neprestigios Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• nimb — NIMB, nimburi, s.n. 1. Cerc (luminos) convenţional cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinţilor şi, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă,… …   Dicționar Român

• vază — VÁZĂ1 s.f. 1. Consideraţie, stimă, prestigiu, reputaţie. ♢ loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important. 2. (Rar) Vedere, văz. – Din vedea (derivat regresiv). Trimis de bogdanrsb,… …   Dicționar Român

• celebritate — CELEBRITÁTE, (2) celebrităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi celebru; reputaţie, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume şi prestigiu. – Din fr. célébrité, lat. celebritas, atis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CELEBRITÁTE s. 1 …   Dicționar Român

• demnitate — DEMNITÁTE, (2) demnităţi, s.f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. (Mai ales la pl.) Funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, atis (după demn). Trimis de …   Dicționar Român

• doctor — DÓCTOR, doctori, s.m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane şi animale; medic. 2. Titlu ştiinţific înalt acordat de o instituţie academică sau de învăţământ superior; persoană care are …   Dicționar Român

• impune — IMPÚNE, impún, vb. III. 1. tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate şi urmate; a face necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. intranz. A insufla cuiva respect,… …   Dicționar Român

• somitate — SOMITÁTE, somităţi, s.f. Persoană care se bucură de un mare prestigiu pentru merite deosebite într un anumit domeniu de activitate. – Din fr. sommité. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98  SOMITÁTE s. autoritate, forţă, putere.… …   Dicționar Român