-
1 причина болезни
príčina ochorenia -
2 повод для ссоры
• příčina hádky -
3 причина
• příčina• důvod -
4 причина - та же
• příčina je tatáž -
5 причина в том
• příčina je v tom -
6 причина такой уверенности
• příčina takové jistoty -
7 причина
dôvodpríčina -
8 причинно-следственная взаимосвязь
vzťah príčina - následokРусско-словацкий словарь > причинно-следственная взаимосвязь
-
9 источник
• zdroj• zřídlo• původ• studánka• příčina• pramen• vývěr -
10 маловажная причина
• malá příčina -
11 незначительная причина
• bezvýznamná příčina -
12 основание
• báze• zásada• základy• základnice• základ• základna• základna (mat.)• zřízení• podloží• podstava• ustat• podstavec• spodek• patka (sloupu)• příčina• podklad• pata (kolmice)• zakládání• založení• grunt• důvod -
13 повод
• zástěra• záminka• důvod• podnět• oprať• pohnutka• popud• vodítko• otěž• příčina -
14 причина
[pričína] f.causa, motivo (m.), ragioneпо какой причине...? — per quale ragione...?
по той простой причине, что... — per la semplice ragione che...
по уважительной причине — per un motivo plausibile (giustificato, buono)
См. также в других словарях:
pricină — PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ loc. prep.… … Dicționar Român
Příčina — is a village in the Central Bohemian Region of the Czech Republic. It has around 175 inhabitants.External links* [http://www.obecni urad.net/pricina Village website] (cz) … Wikipedia
pričina — prȉčina ž DEFINICIJA rij. ono što se komu pričinja; utvara ETIMOLOGIJA vidi pričiniti … Hrvatski jezični portal
prícinã — s. f., g. d. art. prícinii; pl. prícini … Romanian orthography
cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… … Dicționar Român
denegare — DENEGÁRE, denegări, s.f. Acţiunea de a denega şi rezultatul ei. ♦ Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unui organ de jurisdicţie de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizat; denegaţie, tăgăduială. – v. denega. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
împricina — ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. refl. recipr. (pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 împriciná vb., ind. prez. 1 sg. împricinéz, 3 sg … Dicționar Român
motiv — MOTÍV, motive, s.n. I. Cauza, raţiunea, pricina unei acţiuni; imboldul care împinge la o acţiune sau care determină o acţiune; mobil. ♢ loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ♢ loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ♢ loc.… … Dicționar Român
povod — POVÓD, povoduri, s.n. 1. (reg.; în expr.) A duce (sau a lua etc.) un cal în povod = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. 2. (înv.) Motiv (I), cauză, pricină. [var.: pohód s.n.] – Din rus., scr. povod … Dicționar Român
price — PRÍCE s.f. 1. (înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (pop.; în construcţie cu verbul a face ) Supărare, necaz… … Dicționar Român
pricinaş — PRICINÁŞ, Ă, pricinaşi, e, s.m. şi f., adj.(pop.) 1. s.m. şi f., adj. (Om) certăreţ. 2. s.m. şi f. Împricinat, inculpat; făptaş, vinovat. – Pricină + suf. aş … Dicționar Român