placere
71mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… …
72mândrie — MÂNDRÍE, mândrii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de satisfacţie, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulţumire, satisfacţie, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă,… …
73placebo — PLACÉBO s.n. (farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului şi reacţiile psihice ale pacientului. ♢ (Adjectival)… …
74plescăi — PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (în semm de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau… …
75predilect — PREDILÉCT, Ă, predilecţi, te, adj. (livr.) Care constituie o preferinţă a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – Din it. prediletto (după predilecţie). Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa:… …
76primitor — PRIMITÓR, OÁRE, primitori, oare, adj. 1. Care primeşte cu plăcere, cu căldură oaspeţi; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ţinut primitor. 2. (Rar) Care primeşte, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. tor. Trimis de ana… …
77regala — REGALÁ, regalez, vb. I. tranz. şi refl. (livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 regalá vb., ind …
78răsfăţa — RĂSFĂŢÁ, răsfắţ, vb. I. 1. tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandreţe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. tranz. şi refl. A (se)… …
79silă — SÍLĂ, sile, s.f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie faţă de cineva sau de ceva; aversiune. ♢ loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligaţie. 2. Constrângere …
80studios — STUDIÓS, OÁSĂ, studioşi, oase, adj. Care învaţă mereu şi stăruitor, căruia îi place să studieze; sârguitor la învăţătură. [pr.: di os] – Din fr. studieux. Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX 98 studiós adj. m. (sil. di os), pl.… …
