peste ceva

  • 1trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… …

    Dicționar Român

  • 2bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… …

    Dicționar Român

  • 3sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… …

    Dicționar Român

  • 4deasupra — DEASÚPRA adv. În partea de sus, în partea imediat superioară; sus, peste (ceva). ♢ Pe deasupra = a) peste ceva; b) în plus, în afară de...; c) fără a adânci lucrurile, superficial. ♢ (Cu valoare de prepoziţie, cu determinări în genitiv) Deasupra… …

    Dicționar Român

  • 5păţi — PĂŢÍ, păţesc, vb. IV. 1. tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieşit din comun), a da peste ceva neaşteptat (şi neplăcut). ♢ expr. A o păţi = a avea neplăceri, a intra într un bucluc; a da peste o belea. A o păţi cu cineva = a întâlni pe… …

    Dicționar Român

  • 6linge — LÍNGE, ling, vb. III. tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a şterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ♢ expr. A şi linge degetele (sau buzele) ori… …

    Dicționar Român

  • 7împiedica — ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (şi a cădea); a se poticni. ♢ expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine… …

    Dicționar Român

  • 8trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… …

    Dicționar Român

  • 9turna — TURNÁ1, torn, vb. 1, tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ♢ expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu i cu înţelegere şi compasiune. ♦ intranz. impers. (fam.) A ploua torenţial. 2. A… …

    Dicționar Român

  • 10atârna — ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. tranz. A agăţa, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. refl. A se agăţa de cineva sau ceva. II.… …

    Dicționar Român