perturbare

  • 61disgrafie — DISGRAFÍE s.f. (med.) Perturbare patologică a scrisului, care se deformează devenind neciteţ. – Din fr. dysgraphie. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  disgrafíe s. f. (sil. mf. dis ), g. d. art. disgrafíei Trimis de siveco, 10.08 …

    Dicționar Român

  • 62dismetabolie — DISMETABOLÍE s. f. orice afecţiune caracterizată printr o perturbare a metabolismului. (< fr. dysmétabolie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …

    Dicționar Român

  • 63disosmie — disosmíe s. f. (sil. mf. dis ), art. disosmía, g. d. disosmíi, art. disosmíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DISOSMÍE f. med. Stare patologică con stând în slăbirea simţului olfactiv. [art. disosmia; G. D. disosmiei;… …

    Dicționar Român

  • 64excitare — EXCITÁRE, excitări, s.f. 1. Acţiunea de a excita şi rezultatul ei; excitaţie. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – v. excita. Trimis de RACAI, 21 …

    Dicționar Român

  • 65rắu — (rea, pl. réi, réle), adj. – 1. Prost, hain, ticălos. – 2. Vătămător, dăunător, nefolositor, reprobabil, neruşinat. – 3. Crud, nedrept, cîinos. – 4. (adv.) Nefavorabil, neplăcut. – 5. (adv.) Mult. – 6. (s.n.) Neajuns, pricină de neplăcere. – 7.… …

    Dicționar Român

  • 66tulburare — TULBURÁRE, tulburări, s.f. Acţiunea de a (se) tulbura şi rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenţei unui lichid (din cauza impurităţilor). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. fig. Nelinişte sufletească …

    Dicționar Român

  • 67conturbare — [dal lat. conturbare, der. di turbare confondere, disordinare, turbare , col pref. con  ]. ■ v. tr. [causare forte turbamento in qualcuno] ▶◀ agitare, inquietare, perturbare, sconvolgere, turbare. ◀▶ acquietare, calmare, placare, rasserenare,… …

    Enciclopedia Italiana

  • 68imperturbabile — /impertur babile/ agg. [dal lat. tardo imperturbabĭlis, der. di perturbare turbare , col pref. in in 2 ]. 1. [che non può essere perturbato: serenità i. ] ▶◀ inalterabile, (iron.) inossidabile. 2. [che non lascia trasparire alcuna emozione] ▶◀ e… …

    Enciclopedia Italiana

  • 69inquietare — [dal lat. tardo inquietare, der. di inquietus inquieto ] (io inquièto, ecc.). ■ v. tr. [rendere inquieto, ansioso] ▶◀ agitare, allarmare, impensierire, perturbare, preoccupare. ↑ angosciare, angustiare, esagitare, sconvolgere, turbare.… …

    Enciclopedia Italiana

  • 70normalizzare — /normali dz:are/ v. tr. [der. di normale ]. 1. [rendere normale, ricondurre alla normalità e sim.: n. i rapporti, la situazione economica ] ▶◀ disciplinare, (non com.) normare, ordinare, regolamentare, regolarizzare, riordinare. ◀▶ alterare,… …

    Enciclopedia Italiana