perpetuare il
1perpetuare — PERPETUÁRE, perpetuări, s.f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de a lungul vremii; perpetuaţie. ♢ Perpetuarea speciei = continuarea existenţei unei specii prin reproducere. [pr.: tu a ] – v. perpetua. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …
2perpetuare — /perpetu are/ [dal lat. perpetuare, der. di perpetuus perpetuo ] (io perpètuo, ecc.). ■ v. tr. 1. [rendere perpetuo] ▶◀ eternare, immortalare. ↓ continuare. 2. (estens.) [far sì che qualche cosa si prolunghi nel tempo: p. la memoria di qualcuno ] …
3perpetuare — per·pe·tu·à·re v.tr. (io perpètuo) CO 1. rendere perpetuo, eterno Sinonimi: eternare, immortalare. 2. estens., prolungare, protrarre nel tempo: perpetuare le tradizioni degli antenati, la fama di un artista, il ricordo di un defunto; perpetuare… …
4perpetuare — {{hw}}{{perpetuare}}{{/hw}}A v. tr. (io perpetuo ) Rendere perpetuo: perpetuare un ricordo | Rendere durevole: perpetuare l opera di un benefattore; SIN. Immortalare. B v. intr. pron. Eternarsi …
5perpetuare — A v. tr. immortalare, eternare □ tramandare B perpetuarsi v. intr. pron. immortalarsi, eternarsi □ continuare, conservarsi, mantenersi, durare □ rivivere, ripetersi …
6perpétuer — [ pɛrpetɥe ] v. tr. <conjug. : 1> • 1374; lat. perpetuare, de perpetuus I ♦ Faire durer constamment, toujours ou très longtemps. ⇒ continuer, éterniser. Monument qui perpétue le souvenir de qqn. ⇒ immortaliser. « bâtissons des choses… …
7perpetua — PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. tranz. şi refl. A face să dureze sau a continua să dureze veşnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generaţie în generaţie, din veac în veac), a (se) continua. [pr.: tu a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare …
8perpetuaţie — PERPETUÁŢIE s.f. (Rar) Perpetuare. [pr.: tu a] – Din fr. perpétuation. Trimis de cornel, 12.03.2004. Sursa: DEX 98 perpetuáţie s. f. (sil. tu a ţi e), art. perpetuáţia, g. d. perpetuáţii, art. perpetuáţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …
9perpetuar — Se conjuga como: actuar Infinitivo: Gerundio: Participio: perpetuar perpetuando perpetuado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. perpetúo perpetúas perpetúa… …
10perpetuar — ► verbo transitivo/ pronominal 1 Hacer una cosa perpetua o perdurable: ■ el odio se perpetuó en su corazón; sus hazañas se perpetuaron en la memoria colectiva del pueblo . SE CONJUGA COMO actuar SINÓNIMO mantener 2 Tener una cosa una larga… …
