orgoliu
41semeţire — SEMEŢÍRE s. v. aroganţă, bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, fală, fudulie, infatuare, încumetare, îndrăzneală, înfumurare, îngâmfare, mândrie, neînfricare, orgoliu, semeţie, temeritate, trufie, vanitate. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …
42suficienţă — SUFICIÉNŢĂ, suficienţe, s.f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulţumire de sine exagerată; vanitate. [pr.: ci en ] – Din it. sufficienza. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUFICIÉNŢĂ s. v. aroganţă,… …
43trufăşie — TRUFĂŞÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate. Trimis de siveco, 17.10.2008. Sursa: Sinonime …
44vâlvă — VẤLVĂ, (4) vâlve, s.f. 1. Agitaţie deosebită provocată de un fapt ieşit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (înv.) Alai, pompă; p. ext. măreţie, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, ştimă. ♢… …
45zădărnicie — ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deşertăciune, inutilitate. 2. (înv.) Ambiţie nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. ie. Trimis de spall, 17.03.2002. Sursa: DEX 98 … …
46înfumurare — ÎNFUMURÁRE, înfumurări, s.f. Îngâmfare, mândrie nejustificată; orgoliu, aroganţă, infatuare. – v. înfumura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înfumurare ≠ modestie, simpleţe, simplicitate, simplitate Trimis de siveco, 03.08.2004.… …
47ţanţoş — ŢÁNŢOŞ, Ă, ţanţoşi, e, adj. Semeţ, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. – et. nec. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢÁNŢOŞ adj. 1. v. îngâmfat. 2. v. semeţ. 3. v. obraznic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …
48ţanţoşie — ŢANŢOŞÍE s.f. (Rar) Mândrie, semeţie, îngâmfare, fudulie. – Ţanţos + suf. ie. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢANŢOŞÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infa tuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.… …
49ţâfnă — ŢÂFNĂ, ţâfne, s.f. (pop.) 1. Ifos, aroganţă; trufie. ♦ Arţag. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţâfna = a se mânia. A umbla cu ţâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsífna. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …
