obligațiilor

См. также в других словарях:

• cliring — CLÍRING s.n. Sistem de plată (folosit mai ales în comerţul exterior) prin compensarea reciprocă a datoriilor şi a creanţelor. [Scris şi: clearing] – Din engl. clearing[ house], fr. clearing. Trimis de hai, 14.07.2006. Sursa: DEX 98  clíring s. n …   Dicționar Român

• inobservaţie — INOBSERVÁŢIE s.f. 1. Neobservare, nerespectare (a legilor, a regulamentelor). 2. Neîndeplinire (a angajamentelor, a obligaţiilor). [cf. fr. inobservation]. Trimis de LauraGellner, 04.05.2005. Sursa: DN  INOBSERVÁŢIE s. f. 1. neobservare,… …   Dicționar Român

• liber — LÍBER1, libere, s.n. (bot.) Complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarţei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase şi în care se află ţesuturile de nutriţie, de susţinere etc. ♦ (Cu sens colectiv)… …   Dicționar Român

• ostatic — OSTÁTIC, ostatici, s.m. Persoană din rândul populaţiei civile oferită sau reţinută de către un stat, de către o organizaţie etc. drept garanţie pentru îndeplinirea unor obligaţii asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate… …   Dicționar Român

• patrimoniu — PATRIMÓNIU, patrimonii, s.n. 1. (jur.) Totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor cu valoare economică, precum şi a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparţin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moştenit …   Dicționar Român

• abandon — ABANDÓN, abandonuri, s.n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunţare la un drept. 3. Renunţare la continuarea participării într o probă sportivă. – Din fr.… …   Dicționar Român

• angara — ANGARÁ, angarale, s.f. 1. (În evul mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Nume generic dat obligaţiilor în muncă impuse ţărănimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcină, greutate materială, necaz, belea. [var.: angăríe s.f.] – Din ngr. angaria. Trimis… …   Dicționar Român

• asistenţă — ASISTÉNŢĂ s.f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferinţă sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ♢ Asistenţă socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de… …   Dicționar Român

• boier — BOIÉR, boieri, s.m. 1. Mare stăpân de pământ (care deţinea, uneori, şi o funcţie înaltă în stat); persoană din aristocraţia feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenţii de aristocrat. 2. (înv.) Titlu de… …   Dicționar Român

• coerciţie — COERCÍŢIE s.f. (livr.) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a l face să şi îndeplinească o obligaţie. – Din fr. coercition. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COERCÍŢIE s. (jur.) constrângere. Trimis de siveco, 05.08.2004 …   Dicționar Român

• deontologie — DEONTOLOGÍE s.f. Doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [pr.: de on ] – Din fr. déontologie. Trimis de itudosa, 13.03.2008. Sursa: DEX 98  DEONTOLOGÍE s. etică… …   Dicționar Român