o consul
1consul — [ kɔ̃syl ] n. m. • v. 1370; concile 1213; mot lat. 1 ♦ Antiq. rom. L un des deux magistrats qui exerçaient l autorité suprême, sous la République. 2 ♦ Hist. Au Moyen Âge, Magistrat municipal du midi de la France. Consuls de Toulouse. ⇒ capitoul.… …
2Consul fabius — Ventral view of Consul fabius Scientific classification Kingdom: Ani …
3Consul plebeien — Consul plébéien Monarchie romaine 753 – 509 av. J. C. République romaine 509 – 27 av. J. C. Empire romain 27 av. J. C. – 476 Empire byzantin 395 – 1453 …
4Consul romain — Consul Pour les articles homonymes, voir Consul (homonymie). Monarchie romaine 753 – 509 av. J. C. République romaine …
5consul — CÓNSUL, consuli, s.m. 1. (În republica romană) Titlul celor trei magistraţi, aleşi anual, care deţineau puterea supremă; persoană purtând acest titlu. 2. Persoană numită de un stat în funcţia de şef al unei reprezentanţe oficiale cu rang de… …
6Consul (genus) — Consul Museum specimen of Consul fabius from Bolivia Scientific classification Kingdom …
7Consul, Alabama — Consul, Alabama …
8Consul — Con sul (k[o^]n s[u^]l), n. [L., prob. fr. consulere to deliberate. See {Consult}.] 1. (Rom. Antiq.) One of the two chief magistrates of the republic. [1913 Webster] Note: They were chosen annually, originally from the patricians only, but later… …
9Consul general — Consul Con sul (k[o^]n s[u^]l), n. [L., prob. fr. consulere to deliberate. See {Consult}.] 1. (Rom. Antiq.) One of the two chief magistrates of the republic. [1913 Webster] Note: They were chosen annually, originally from the patricians only, but …
10CONSUL — tutor annuus erat Romanae Rei publ. publici consilii princeps, et exercitus Dux. Summum vero apud Romanos dignitatis fastigium fiut post exactos Reges a Iunio Bruto prim um inttoductum, an. Urb. Cond. 244. Consulem perpetuum se Vitellius creavit …
