nutrire la

  • 1nutrire — NUTRÍRE, nutriri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) nutri şi rezultatul ei. – v. nutri. Trimis de bogdanrsb, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  NUTRÍRE s. v. alimentaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  nutríre s. f. (sil. tri ), g. d. art.… …

    Dicționar Român

  • 2nutrire — (ant. o lett. nudrire) [lat. nutrire ] (io nutro, ecc.; non com. io nutrisco, tu nutrisci, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [fornire a un organismo vivente le sostanze necessarie per consentirgli la vita] ▶◀ alimentare, cibare, fare mangiare. ‖ sfamare. b.… …

    Enciclopedia Italiana

  • 3nutrire — nu·trì·re v.tr. 1a. FO fornire le sostanze necessarie e funzionali alla sopravvivenza e alla crescita: nutrire un bambino con cibi sani | con riferimento al potere nutritivo di un cibo, di una sostanza; spec. ass.: l anguria nutre poco Sinonimi:… …

    Dizionario italiano

  • 4nutrire — {{hw}}{{nutrire}}{{/hw}}A v. tr.  (io nutro  o nutrisco , tu nutri  o nutrisci ) 1 Somministrare gli alimenti necessari per tenere in vita e fare crescere: nutrire un bambino | Alimentare: l olio nutre la fiamma. 2 (fig.) Arricchire, alimentare… …

    Enciclopedia di italiano

  • 5Nutrire — (ит., nourrir le sou франц.) питать, т. е. выдерживать звук с точностью и силой, в продолжение всего времени, обозначенного нотой известной длительности …

    Энциклопедический словарь Ф.А. Брокгауза и И.А. Ефрона

  • 6nutríre — s. f. (sil. tri ), g. d. art. nutrírii; pl. nutríri …

    Romanian orthography

  • 7nutrire — A v. tr. 1. alimentare, cibare, pascere (lett.), satollare, rifocillare, ristorare, saziare □ sfamare □ allattare, imboccare □ sostenere, sostentare, mantenere, dare di che vivere, allevare, tirare su □ dare sostanza CONTR. lasciar morire …

    Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • 8nourrir — [ nurir ] v. tr. <conjug. : 2> • XIIe; norir « élever » Xe; lat. nutrire « allaiter, alimenter » I ♦ 1 ♦ Élever, former, éduquer (surtout pass. et p. p.).Vx « J ai été nourri aux lettres » (Descartes). Mod. Nourri dans. « Félicité, bien que …

    Encyclopédie Universelle

  • 9nutritif — nutritif, ive [ nytritif, iv ] adj. • 1314; bas lat. nutritivus, de nutrire → nourrir 1 ♦ Qui contribue à la nutrition; qui a la propriété de nourrir. Éléments, principes nutritifs d un aliment. Sucs nutritifs. ⇒ nourricier. Réserves nutritives.… …

    Encyclopédie Universelle

  • 10nourrir — (nou rir) v. a. 1°   Allaiter un enfant (ce qui est le premier sens de nutrire en latin). •   Et qui [une fille] sous de feints noms, pour ne rien découvrir, Par son époux aux champs fut donnée à nourrir, MOL. Éc. des f. V, 9. •   Au sein qui m a …

    Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré