nu cunoaşte lege
1şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş …
2privilegiu — PRIVILÉGIU, privilegii, s.n. Avantaj, scutire de obligaţii (către stat), drept sau distincţie socială care se acordă, în situaţii speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, oraşelor şi mănăstirilor; (concr.) act… …
3secret — SECRÉT, Ă, secreţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care este ţinut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidenţial. Tratative secrete. ♢ Asociaţie (sau organizaţie, societate) secretă = organizaţie cu caracter conspirativ, constituită în… …
