niciodată

  • 51nesătul — NESĂTÚL, Ă, nesătui, Ie, adj. 1. Care nu s a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obţină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesăţios (1). – Ne + sătul. Trimis de GabiAlex, 09 …

    Dicționar Român

  • 52nici — adv., conj. I. adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negaţie mai categorică decât nu şi fiind de obicei dublat de nu ) Nici nu s a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot …

    Dicționar Român

  • 53odinioară — ODINIOÁRĂ adv. 1. Pe vremuri, altădată, înainte vreme, odată. 2. (înv.) Cândva, vreodată, într o bună zi (în viitor), odată şi odată. [pr.: ni oa ] – O3 + dinioară (înv. cândva < lat.). Trimis de oprocopiuc, 18.02.2008. Sursa: DEX 98 … …

    Dicționar Român

  • 54paşti — PÁŞTI s.m. 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creştini în amintirea învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea ieşirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ♢ expr. Nu e în toate zilele Paşti sau o dată pe an e Paşti = nu se petrec în… …

    Dicționar Român

  • 55plop — PLOP, plopi, s.m. Nume dat mai multor specii de arbori înalţi, cu ramuri subţiri (îndreptate în sus) (Populus). Cînd va face plopul mere şi răchita micşunele (= niciodată). ♢ expr. Mătuşă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. ♢… …

    Dicționar Român

  • 56pământ — PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s.n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ♢ expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi …

    Dicționar Român

  • 57scarios — scariós adj. m., pl. scarióşi; f. sg. scarioásă, pl. scarioáse Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  SCARIÓS, OÁSĂ adj. (bot.; despre unele organe) Mic, tare, semitransparent, c …

    Dicționar Român

  • 58sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… …

    Dicționar Român

  • 59sfârşit — SFÂRŞÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea care sfârşeşte sau cu care se sfârşeşte ceva; moment final; fine. ♢ loc. adj. Fără sfârşit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ♢ loc. adv. În sfârşit = în cele din urmă, în …

    Dicționar Român

  • 60virgin — VIRGÍN, Ă, virgini, e, adj. 1. Care nu a avut niciodată relaţii sexuale; cast, neprihănit, feciorelnic. ♦ (Substantivat, f.) Fecioară, fată. 2. fig. Candid, inocent, nevinovat. 3. fig. (Despre locuri) Necunoscut de oameni; nelucrat, necultivat;… …

    Dicționar Român