nichel
1nichel — NÍCHEL s.n. Element chimic, metal feromagnetic, alb cenuşiu, lucios, puţin oxidabil, maleabil şi ductil, cu numeroase întrebuinţări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel. Trimis de RACAI, 24.09.2008. Sursa: DEX 98 TETRACARBONIL DE NÍCHEL s.… …
2nichel — nichel(l, n. and v. see nichil …
3nichel — nì·chel s.m.inv. TS chim. elemento chimico appartenente ai metalli di transizione, con numero atomico 28, bivalente e trivalente, che allo stato puro si presenta come metallo di colore argenteo, duttile e malleabile, esistente come composto in… …
4nichel — {{hw}}{{nichel}}{{/hw}}o nichelio, nickel s. m. Elemento chimico, metallo bianco splendente, usato per leghe e acciai speciali e nella nichelatura di oggetti vari; SIMB. Ni. ETIMOLOGIA: dallo sved. nickel, a sua volta dal ted. (Kupfer)nickel… …
5níchel — s. n., simb. Ni …
6Nichel — moneta …
7nichell — nichel(l, n. and v. see nichil …
8nichelină — NICHELÍNĂ, nicheline, s.f. 1. Aliaj de nichel, cupru şi zinc din care se execută sârma întrebuinţată la fabricarea rezistenţelor electrice şi unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare roşie arămie care conţine nichel şi arsen. – Din fr.… …
9Mühlenfließ — Wappen Deutschlandkarte …
10nichela — NICHELÁ, nichelez, vb. I. tranz. A acoperi suprafaţa unei piese metalice cu un strat subţire de nichel. – Din fr. nickeler. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 nichelá vb., ind. prez. 1 sg. nicheléz, 3 sg …