mintea

См. также в других словарях:

• minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… …   Dicționar Român

• sesiza — SESIZÁ, sesizez, vb. I. tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înţelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunoştinţă, a ţine seamă, a i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înştiinţa o autoritate despre un caz care trebuie luat în… …   Dicționar Român

• sugera — SUGERÁ, sugerez, vb. I. tranz. A face să se nască în mintea cuiva (printr o aluzie, o asociaţie de idei etc.) un gând, o idee, un sentiment. – Din fr. suggérer. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SUGERÁ vb. 1. (înv.) a năstăvi,… …   Dicționar Român

• copil — COPÍL1, copii, s.m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă). ♢ Copil de şcoală = copil care a depăşit vârsta de 7 (sau 6) ani şi merge la şcoală. Copil mic (sau, pop., de ţâţă) = sugaci. ♢ loc. adv. De (mic) copil = din… …   Dicționar Român

• idea — IDEÁ, ideez, vb. I. tranz. (livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [pr.: de a] – Din it. ideare. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ideá vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

• idee — IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ expr. A… …   Dicționar Român

• inculca — INCULCÁ, incúlc, vb. I. tranz. (livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepţie etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inculcá vb., ind. prez …   Dicționar Român

• inocula — INOCULÁ, inoculez, vb. I. tranz. 1. A introduce în organism o substanţă, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experienţe, imunizare etc. 2. fig. A băga în mintea cuiva anumite concepţii, idei etc. [var.: înoculá, vb. I] – …   Dicționar Român

• loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

• lumină — LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente şi care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiaţii. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a… …   Dicționar Român

• transpune — TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. tranz. A muta, a schimba ceva dintr un loc în altul, dintr o stare sau dintr o situaţie în alta. ♦ fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A… …   Dicționar Român