manere de

  • 1manere — index adhere (persist) Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …

    Law dictionary

  • 2mânere — MÂNÉRE s. v. mas. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …

    Dicționar Român

  • 3manere — ma·né·re v.intr. LE rimanere: poscia che tanti | speculi fatti s ha in che si spezza, | uno manendo in sé come davanti (Dante) {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV. ETIMO: dal lat. manēre. NOTA GRAMMATICALE: per la coniugazione vd. rimanere eccetto… …

    Dizionario italiano

  • 4manere — maner(e obs. ff. manner, manor, manure …

    Useful english dictionary

  • 5maison — [ mɛzɔ̃; mezɔ̃ ] n. f. • v. 980; lat. mansio, mansionem, de manere « rester »; a remplacé en gallo roman casa I ♦ 1 ♦ Bâtiment d habitation (⇒ habitation ), spécialt Bâtiment construit pour loger une seule famille, ou maison individuelle (opposé… …

    Encyclopédie Universelle

  • 6MANSE — L’institution du manse, qui connut son plein essor à l’époque carolingienne, était destinée à assurer la mise en valeur d’un domaine dans un monde qui ignorait presque totalement le salariat et dans lequel l’esclavage de type antique était en… …

    Encyclopédie Universelle

  • 7manant — [ manɑ̃ ] n. m. • XIIe « habitant » et aussi « riche, puissant »; p. prés. de l a. v. maneir, manoir « demeurer », du lat. manere 1 ♦ Au Moyen Âge, Habitant d un bourg ou d un village, et spécialt Roturier assujetti à la justice seigneuriale. ⇒… …

    Encyclopédie Universelle

  • 8manoir — [ manwar ] n. m. • XIIe; de l a. fr. maneir, manoir, du lat. manere « demeurer » ♦ Logis seigneurial; petit château ancien à la campagne. ⇒ gentilhommière. « Le hobereau, au fond d un manoir crasseux près de Morlaix » (Montherlant). ● manoir nom… …

    Encyclopédie Universelle

  • 9mânea — MÂNEÁ, mân, vb. II. intranz. (pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (reg.) A poposi o vreme undeva; a se aşeza, a sta. ♢ expr. (Parcă) i au mas şoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om …

    Dicționar Român

  • 10mâner — MÂNÉR, mânere, s.n. Parte a unui obiect care permite apucarea (şi manevrarea) acestuia cu mâna. – Mână + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂNÉR s. 1. v. toartă. 2. (pop.) mănuşă. (mâner al unei unelte.) 3. v. coadă. 4 …

    Dicționar Român