mancare di
91consumator — CONSUMATÓR, OÁRE, consumatori, oare, s.m. şi f. Persoană care consumă1 bunuri rezultate din producţie. ♦ spec. Persoană care consumă mâncare (şi băutură) într un local public. [var.: (înv.) consumătór, oáre s.m. şi f.] – Din fr. consommateur.… …
92cotoz — cotóz s.n. (reg.) mâncare făcută din pâine dumicată mărunt peste care se toarnă lapte acru; mâncare rău pregătită. Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DAR cotóz ( zuri), s.n. – 1. Terci. – 2. Mîncare proastă. Origine necunoscută. Se foloseşte… …
93crăpelniţă — CRĂPÉLNIŢĂ s.f. (fam.; depr.) Mâncare. – Crăpa + suf. elniţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRĂPÉLNIŢĂ s. v. aliment, hrană, mâncare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime crăpélniţă s. f …
94curry — s.n. (Liv.) Mâncare preparată din ardei şi din alte ingrediente. [pron. cári. / < fr. curry < cuv. din Malabar]. Trimis de LauraGellner, 04.02.2005. Sursa: DN CURRY s.n. Amestec de condimente, de origine indiană, realizat după nenumărate… …
95degusta — DEGUSTÁ, degúst, vb. I. tranz. A aprecia cu ajutorul gustului, mirosului, văzului calităţile unui produs alimentar (mai ales vin); p. ext. a savura. – Din fr. déguster, lat. degustare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEGUSTÁ… …
96demâncat — DEMÂNCÁT s.n. (Rar) Demâncare. – De4 + mâncat. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMÂNCÁT s. v. aliment, hrană, mâncare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime demâncát (mâncare) s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …
97dezgust — DEZGÚST s.n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Dez + gust (după fr. dégoût). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZGÚST s. aversiune, greaţă, îngreţoşare, oroare, repulsie,… …
98disorexie — DISOREXÍE s.f. (med.) Perturbare a poftei de mâncare. [gen. iei. / < fr. dysorexie, cf. gr. dys – dificil, orexis – poftă]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DISOREXÍE s. f. perturbare a poftei de mâncare; inapetenţă. (< …
99fel — FEL, feluri, s.n. 1. Posibilitate de a fi, de a acţiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr un produs). ♢ loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ♢ loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă,… …
100fiertură — FIERTÚRĂ, fierturi, s.f. 1. Mâncare preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. ură. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FIERTÚRĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …
