manca
1mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… …
2Manca — bezeichnet: Manca (Türkei), ein Dorf in der Türkei Manca (Vorname), ein slowenischer Vorname abgeleitet von Maria (15460) Manca, ein Asteroid des Hauptgürtels ein Entwicklungsstadium der Riesenasseln Manca ist der Familienname folgender Personen …
3mancă — MÁNCĂ, mance, s.f. (reg.) Doică. – Din ucr. mamka. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÁNCĂ s. v. dădacă, doică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime máncă (doică) s. f., g. d. art …
4manca — s.f. [per ellissi da mano manca ]. [mano o parte sinistra] ▶◀ e ◀▶ [➨ mancina (1)]. ▲ Locuz. prep.: fig., a destra e a manca [in ogni parte] ▶◀ dappertutto, dovunque, ovunque, per mari e per monti, tutt intorno …
5manća — mȃnća (mȃnča) DEFINICIJA razg. ž reg. napojnica [dati manću dati napojnicu] ETIMOLOGIJA tal. mancia …
6Manca — Man ca, n. [LL.] See {Mancus}. [1913 Webster] …
7Manca — Surtout répandu en Sardaigne, c est un surnom appliqué à un gaucher (équivalent sarde de l italien Mancini) …
8manca — ит. [ма/нка] mancina [манчи/на] левая рука …
9Manča — Mȃnča ž DEFINICIJA geogr. povijesna pokrajina u Novoj Kastilji, Srednja Španjolska, zavičaj Cervantesova Don Quijotea (Don Quijote od Manche) ETIMOLOGIJA šp. La Mancha …
10manca — sustantivo femenino 1. Uso/registro: jergal. Origen: Colombia. Arma blanca …