lucrurilor

См. также в других словарях:

• substanţă — SUBSTÁNŢĂ, substanţe, s.f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi şi din molecule (formate din aceleaşi elemente) şi care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. ♢ Substanţă de contrast = substanţă chimică utilizată la examenele… …   Dicționar Român

• antropomorfism — ANTROPOMORFÍSM s.n. Credinţă mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor şi fenomenelor naturii însuşiri şi sentimente omeneşti. ♦ Reprezentare a zeilor şi a divinităţii sub înfăţişare omenească. – Din fr. anthropomorphisme. Trimis de… …   Dicționar Român

• fenomenalism — FENOMENALÍSM s.n. Concepţie filozofică după care omul poate cunoaşte numai latura exterioară a fenomenelor, nu esenţa lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• natură — NATÚRĂ, naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima. ♢ Ştiinţele naturii = ştiinţe care au ca obiect… …   Dicționar Român

• necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… …   Dicționar Român

• pitagorism — PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esenţa tuturor lucrurilor este numărul şi care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei şi al astronomiei. [var.: pitagoreísm …   Dicționar Român

• sintetic — SINTÉTIC, Ă, sintetici, ce, adj. 1. Care ţine de sinteză, privitor la sinteză; obţinut prin sinteză. ♢ Spirit sintetic = spirit care operează mai mult prin sinteză decât prin analiză, care face uşor sinteza lucrurilor. Limbă sintetică = limbă în… …   Dicționar Român

• tipicar — TIPICÁR, Ă, tipicari, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care dă prea multă importanţă lucrurilor mărunte, oprindu se la forme şi aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; …   Dicționar Român

• calitativ — CALITATÍV, Ă, calitativi, e, adj. (Adesea adverbial) Care ţine de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ♢ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanţe; identificarea componenţilor unei substanţe. – Din fr …   Dicționar Român

• definiţie — DEFINÍŢIE, definiţii, s.f. Operaţie de determinare a însuşirilor proprii unui lucru, unei noţiuni etc.; enunţul prin care se exprimă această operaţie. ♢ expr. Prin definiţie = prin însăşi natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea… …   Dicționar Român

• extrinsec — EXTRINSÉC, Ă, extrinseci, ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esenţa lucrurilor. 2. (anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se găseşte sau acţionează. – Din fr. extrinsèque. Trimis de ana zecheru, 10.06.2004. Sursa …   Dicționar Român