lucru

См. также в других словарях:

• lucru — LÚCRU, lucruri, s.n. I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. ♢ Lucru în sine = noţiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoaşterea… …   Dicționar Român

• lúcru — s. n. (sif. cru), art. lúcrul; pl. lúcruri …   Romanian orthography

• treabă — TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ♢ expr. A avea treabă = a fi ocupat. A şi căuta (sau a şi vedea) de treabă = a) a lucra conştiincios, cu sârguinţă; b) a şi vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în… …   Dicționar Român

• intrinsec — INTRINSÉC, Ă, intrinseci, ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie şi esenţială a unui lucru; care există prin sine însuşi (independent de relaţiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

• obiect — OBIÉCT, obiecte, s.n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuinţare. ♢ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra cărora acţionează omul în cadrul procesului de producţie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de… …   Dicționar Român

• siluetă — SILUÉTĂ, siluete, s.f. 1. Imagine, înfăţişare reală (şi oarecum neclară în amănuntele ei) a unei fiinţe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. fiinţă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia… …   Dicționar Român

• antipod — ANTIPÓD, antipozi, s.m. Loc sau punct de pe suprafaţa pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziţie cu alt lucru, fapt, idee etc. – Din fr. antipode. Trimis de ana zecheru, 29.02.2004. Sursa: DEX 98  antipód… …   Dicționar Român

• lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… …   Dicționar Român

• mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… …   Dicționar Român

• problemă — PROBLÉMĂ, probleme, s.f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuţii. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) şi care cere o… …   Dicționar Român

• travaliu — TRAVÁLIU, travalii, s.n. 1. (tehn.; ieşit din uz) Lucru mecanic. ♦ Lucru, muncă. 2. Totalitatea fenomenelor produse în perioada cuprinsă între apariţia durerilor de naştere şi expulzarea fătului. – Din it. travaglio. cf. fr. t r a v a i l .… …   Dicționar Român