lipsește

См. также в других словарях:

• absent — ABSÉNT, Ă, absenţi, te, adj. 1. Care nu e de faţă, care lipseşte. 2. fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, ntis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  absént, ă adj. 1. care… …   Dicționar Român

• lacună — LACÚNĂ, lacune, s.f. Spaţiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară şi penibilă într un text, în înlănţuirea unor fapte, a unor idei. ♦ fig. Ceea ce lipseşte pentru ca un… …   Dicționar Român

• lipsă — LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ loc. adv. (jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte.… …   Dicționar Român

• lipsi — LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce ţi lipseşte? 2. intranz. (Despre oameni) A nu fi de faţă, a nu se… …   Dicționar Român

• suplini — SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin). Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

• ştirb — ŞTIRB, Ă, ştirbi, e, adj. 1. Căruia îi lipseşte unul sau mai mulţi dinţi. ♢ Compus: ştirba baba cloanţa s.f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne şi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade… …   Dicționar Român

• privativ — PRIVATÍV, Ă, privativi, e, adj. (livr.) Care lipseşte pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

• vicepreşedinte — VICEPREŞEDÍNTE, Ă, vicepreşedinţi, te, s.m. şi f. Persoană care ţine locul unui preşedinte când acesta lipseşte; locţiitor de preşedinte; titlu, funcţie deţinută de această persoană. – Vice + preşedinte (după fr. vice président). Trimis de… …   Dicționar Român

• întreg — ÎNTRÉG, EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s a luat nimic. ♢ loc. adv. Pe de a ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafaţa. ♦ (mat.; substantivat, m.) Unitate nefracţionată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipseşte nimic …   Dicționar Român

• anantapodoton — ANANTAPODOTÓN s.n. (lit.) Anacolut în care din două elemente corelative ale unei expresii alternative lipseşte unul sau este înlocuit cu un cuvânt corespunzător. [< fr. anantapodotone, cf. gr. anantapodon]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

• mulţumit — MULŢUMÍT, Ă, mulţumiţi, te, adj., s.f., prep. 1. adj. Care se simte bine, căruia nu i lipseşte nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. s.f. (înv. şi pop.) Recunoştinţă (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce… …   Dicționar Român