lepăda

  • 1lepăda — LEPĂDÁ, lépăd, vb. I. (pop.) I. 1. tranz. A lăsa ceva din mână; a arunca. ♦ A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunţând la el. ♢ expr. A nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preţ, valoare. 2. tranz. A dărui, a… …

    Dicționar Român

  • 2abnega — abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABNEGÁ, abnég, vb. I. tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare. Trimis de… …

    Dicționar Român

  • 3arunca — ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanţă oarecare, imprimându i o mişcare violentă; a azvârli. ♢ expr. A arunca (ceva) In aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A( şi) arunca ochii (sau o… …

    Dicționar Român

  • 4lepădat — LEPĂDÁT1 s.n. (pop.) Faptul de a lepăda; spec. avort. – v. lepăda. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEPĂDÁT2, Ă, lepădaţi, te, adj. (Despre copii nou născuţi) Părăsit de mamă; abandonat. – v. lepăda. Trimis de LauraGellne …

    Dicționar Român

  • 5mască — MÁSCĂ, măşti, 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfăţişând o faţă omenească sau figura unui animal) cu care îşi acoperă cineva faţa sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiţi; obrăzar. ♢… …

    Dicționar Român

  • 6renega — RENEGÁ, renég, vb. I. tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminţi; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaşte ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. cf. fr. r e n i e r. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …

    Dicționar Român

  • 7lepădare — LEPĂDÁRE, lepădări, s.f. (pop.) Acţiunea de a (se) lepăda şi rezultatul ei; părăsire; renegare. ♢ Lepădare de sine = renunţare la interesele sau la ideile personale (pentru binele obştesc). – v. lepăda. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… …

    Dicționar Român

  • 8lepădătură — LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s.f. 1. Copil născut înainte de termen (şi adesea cu mari deficienţe fizice sau psihice); stârpitură. 2. fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. ătură. Trimis de LauraGellner,… …

    Dicționar Român

  • 9lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit …

    Dicționar Român

  • 10retracta — RETRACTÁ, retractéz, vb. I. 1. tranz. A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându şi greşeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. refl. (Despre muşchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre… …

    Dicționar Român