legatura

  • 51coerenţă — COERÉNŢĂ, coerenţe, s.f. 1. Legătură strânsă (şi armonioasă) între părţile sau elementele unui întreg. 2. (fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp.[var. : coherénţă s.f.] – Din lat.… …

    Dicționar Român

  • 52coeziune — COEZIÚNE, coeziuni, s.f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanţelor solide, lichide şi gazoase de a se menţine unite, datorită forţelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. fig. Legătură internă strânsă. [pr …

    Dicționar Român

  • 53comunica — COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. tranz. A face cunoscut, a da de ştire; a informa, a înştiinţa, a spune. ♦ intranz. (Despre oameni, comunităţi sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. intranz. A fi în legătură cu..., a… …

    Dicționar Român

  • 54comuniune — COMUNIÚNE, comuniuni, s.f. 1. Legătură puternică, unire strânsă. 2. (bis.) Împărtăşanie, euharistie. [pr.: ni u ] – Din fr. communion, lat. communio, onis. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  comuniúne s. f. → uniune T …

    Dicționar Român

  • 55condiţionat — CONDIŢIONÁT, Ă condiţionaţi, te, adj. (În expr.) Aer condiţionat = aer menţinut prin instalaţii speciale în condiţii optime de temperatură, umiditate şi puritate. (psih.) Reflex condiţionat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată… …

    Dicționar Român

  • 56conectiv — CONECTÍV, Ă, conectivi, e, adj., s.n. 1. Adj.Care poate fi conectat. 2. s.n. (bot.) Parte a anterei care suportă şi reuneşte sacii polenici. 3. s.n. (mat.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii; operator,… …

    Dicționar Român

  • 57conector — CONECTÓR, OÁRE, conectori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care conectează, care leagă. 2. s.n. Piesă cu ajutorul căreia se stabileşte o legătură conectivă. 3. s.n. Conectiv (3). – Din fr. connecteur. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 … …

    Dicționar Român

  • 58consecuţie — CONSECÚŢIE, consecuţii, s.f. Înlănţuire, legătură. ♢ (gram.; rar) Consecuţia timpurilor = concordanţa timpurilor, v. concordanţă. – Din lat. consecutio. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONSECUŢIA TÍMPURILOR s. v. corespondenţa …

    Dicționar Român

  • 59corespunde — CORESPÚNDE, corespund, vb. III. intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la aşteptări, la dorinţe sau la speranţe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat pe acelaşi plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect.… …

    Dicționar Român

  • 60de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …

    Dicționar Român