legatura

  • 31nex — NEX, nexuri, s.n. 1. (livr.) Legătură, înlănţuire (între lucruri, fenomene etc.); relaţie, raport. ♢ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.… …

    Dicționar Român

  • 32raport — RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s.n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noţiuni pe care gândirea omenească o poate constata şi stabili; relaţie. ♢ expr. În raport cu... = faţă de..., în comparaţie cu... Sub …

    Dicționar Român

  • 33coţăi — coţăí ( ắesc, ít), vb. – 1. A mişca din coadă. – 2. (refl.) Despre cîini, a se împerechea. – var. coţoi. Creaţie expresivă, a cărei intenţie primitivă este imitarea unei mişcări ritmice, cf. bîţîi, hîţîi, moţăî; caracterul său imitativ este… …

    Dicționar Român

  • 34cuplaj — CUPLÁJ, cuplaje, s.n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de maşină care face legătura… …

    Dicționar Român

  • 35filiaţie — FILIÁŢIE, filiaţii, s.f. Legătură de rudenie între copii şi părinţi, descendenţă; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. ♦ fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt. [pr.: li a . – var.:… …

    Dicționar Român

  • 36fleci — s.f. pl. (În expr.) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleşcăi, (reg.) a (se) fleci. – Probabil din *fleacă, cf. fleică. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial  FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. şi …

    Dicționar Român

  • 37galerie — GALERÍE, galerii, s.f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ şi îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicaţie care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice …

    Dicționar Român

  • 38interdependenţă — INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele şi fenomenele naturii, ale societăţii şi ale gândirii. – Din …

    Dicționar Român

  • 39nod — NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s a făcut un ochi prin care s a… …

    Dicționar Român

  • 40peste — PÉSTE prep. (Semnifică ideea de suprapunere, de aplicare etc., directă sau mediată, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc) 1. (In legătură cu verbe de mişcare, arată că un obiect se aşază, se aplică sau cade deasupra… …

    Dicționar Român