legatura

  • 101comunicare — COMUNICÁRE, comunicări, s.f. Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. 1. Înştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură. 2. Prezentare, într un cerc de specialişti, a unei contribuţii personale într o problemă ştiinţifică. – v. comunica.… …

    Dicționar Român

  • 102conductiv — CONDUCTÍV, Ă, conductivi, e, adj. Referitor la conductibilitatea electrică. ♢ Legătură conductivă = legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui… …

    Dicționar Român

  • 103consultaţie — CONSULTÁŢIE, consultaţii, s.f. 1. Aviz, indicaţie, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie. 2. Examinare a unui pacient de către un medic pentru punerea diagnosticului bolii şi indicarea tratamentului. 3. Îndrumare… …

    Dicționar Român

  • 104contextură — CONTEXTÚRĂ, contexturi, s.f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei ţesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănţuire, legătură. – Din fr. contexture. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …

    Dicționar Român

  • 105contingenţă — CONTINGÉNŢĂ, contingenţe, s.f. Însuşirea de a fi contingent (II); relaţie între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa:… …

    Dicționar Român

  • 106contradicţie — CONTRADÍCŢIE, contradicţii, s.f. 1. (fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor şi proceselor (corelaţia de unitate, legatură, coexistenţă şi luptă a laturilor (latură), proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii… …

    Dicționar Român

  • 107coordinativ — coordinatív adj. m., pl. coordinatívi; f. sg. coordinatívă, pl. coordinatíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COORDINATÍV, Ă adj. legătură coordinativă = legătură ce apare în combinaţiile complexe, realizată prin… …

    Dicționar Român

  • 108copulativ — COPULATÍV, Ă, copulativi, e, adj. 1. (Despre conjuncţii) Care leagă părţi de propoziţie sau propoziţii de acelaşi fel. ♢ Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect şi numele predicativ.… …

    Dicționar Român

  • 109corelaţie — CORELÁŢIE, corelaţii, s.f. 1. Relaţie, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relaţie în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependenţă reciprocă, relaţie a două fenomene sau procese între… …

    Dicționar Român

  • 110cotei — COTÉI, cotei, s.m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Din sl. kotelĩ. Trimis de ionel bufu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  Cotei ≠ dulău Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  cotéi (câine) s. m., pl. cotéi, art. cotéii …

    Dicționar Român