legatura

  • 11relaţie — RELÁŢIE, relaţii, s.f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însuşirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni (în mulţimea perechilor ordonate de elemente ale unei… …

    Dicționar Român

  • 12articulaţie — ARTICULÁŢIE, articulaţii, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri… …

    Dicționar Român

  • 13conexiune — CONEXIÚNE, conexiuni, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relaţie, raport, conexitate. ♢ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de maşină între două maşini, aparate, mecanisme etc. ♦… …

    Dicționar Român

  • 14joncţiune — JONCŢIUNE, joncţiuni, s.f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părţi, unor elemente etc. ♦ (electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducţie ale unui semiconductor, între doi… …

    Dicționar Român

  • 15comunicaţie — COMUNICÁŢIE, comunicaţii, s.f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicaţiei. 3. (În sintagma) Comunicaţii de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a… …

    Dicționar Român

  • 16joantă — JOÁNTĂ, joante, s.f. 1. Legătură făcută la capetele şinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulaţie. 2. Legătură între două bare de oţel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. Trimis de cata, 13 …

    Dicționar Român

  • 17alianţă — ALIÁNŢĂ, alianţe, s.f. 1. Înţelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acţioneze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac… …

    Dicționar Român

  • 18contact — CONTÁCT, contacte, s.n. 1. Atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forţe, două energii etc. ♢ expr. În contact cu... = în nemijlocită apropiere de..., în legătură strânsă cu... ♦ (concr.) Piesă care serveşte la stabilirea unui… …

    Dicționar Român

  • 19electrovalenţă — ELECTROVALÉNŢĂ, electrovalenţe, s.f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forţelor de atracţie dintre aceştia. – Din fr. électrovalence. Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX 98 … …

    Dicționar Român

  • 20lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …

    Dicționar Român