latinism
111autoritate — AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al… …
112auxiliu — auxilíu s. n., pl. auxilíi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic AUXÍLIU s.n. (Latinism) Ajutor; leac. [pron. liu. / < lat. auxilium]. Trimis de LauraGellner, 11.11.2004. Sursa: DN …
113bunăcuviinţă — Bună cuviinţă ≠ obrăznicie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUNĂ CUVIÍNŢĂ s. decenţă, jenă, maniere (pl.), pudoare, ruşine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciţie. (Lipsit de bunăcuviinţă.) Trimis de siveco, 21.11.2007 …
114calvat — calvát adj. m., pl. calváţi; f. sg. calvátă, pl. calváte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CALVÁT, Ă adj. (Latinism) Devenit chel; chelit. ♦ Lipsit de vegetaţie. [< lat …
115catâr — CATẤR, catâri, s.m. Animal domestic, hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu iapa sau a armăsarului cu măgăriţa (Equus mullus). ♦ fig. Om încăpăţânat. – Din tc. katır. Trimis de valeriu, 11.01.2005. Sursa: DEX 98 CATÂR s. (zool.; Equus… …
116caut — cáut, ă, adj. (reg., înv.) cu băgare de seamă; circumspect, precaut, prudent. Trimis de blaurb, 28.03.2006. Sursa: DAR cáut ( tă), adj. – Precaut, prudent. lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der.… …
117cenaclu — CENÁCLU, cenacluri, s.n. Grup de literaţi, de artişti etc. legaţi prin afinităţi estetice, temperamentale, care au aspiraţii, program estetic comun, uneori o publicaţie proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [pl. şi: cenacle] – Din fr …
118cib — s.n. – Hrană pentru păsări. lat. cibus (sec. XIX). Latinism artificial, care nu pare să se fi folosit, şi pe care Şeineanu, Semasiol, 182, l a considerat cuvînt popular. Trimis de blaurb, 03.04.2007. Sursa: DER …
119claudicant — claudicánt adj. m., pl. claudicánţi; f. sg. claudicántă, pl. claudicánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CLAUDICÁNT, Ă adj. (Latinism) Care indică o claudicaţie; şchiop. [pron …
120claudicaţie — CLAUDICÁŢIE, claudicaţii, s.f. (med.; rar) Şchiopătare. ♦ (med.) Tulburare trecătoare a funcţiei unor organe. [pr.: cla u ] – Din lat. claudicatio, fr. claudication. Trimis de ibogdank, 07.08.2003. Sursa: DEX 98 claudicáţie s. f. (sil. clau ,… …
